Carta drepturilor fundamentale UE

Primele preocupari în domeniul protectiei drepturilor omului au început sa apara cu multe secole în urma. Daca istoria conceptiilor articulate referitoare la drepturile omului poate fi considerata ca începând din secolul al XVII-lea, istoria propriu-zisa a instrumentelor internationale în acest domeniu a început dupa cel de-al doilea razboi mondial, când preocuparile pe aceasta linie capata un caracter guvernamental si generalizat.

Cu toate ca nici Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene, nici Tratatul asupra Uniunii Europene nu au consacrat un catalog al drepturilor fundamentale ale omului, Curtea Europeana de Justitie a recunoscut existenta drepturilor fundamentale la nivelul Comunitatilor, si în baza jurisprudentei acesteia, garantarea drepturilor fundamentale consacrate atât la nivelul ONU, cât si la nivelul Consiliului Europei.

Cu alte cuvinte, în cadrul UE s-a instituit un sistem de protectie a drepturilor omului care este, asadar, esentialmente jurisprudential. Judecatorul comunitar a intervenit în acest scop, inspirându-se din texte scrise de drept primar si de drept derivat, din traditiile constitutionale nationale si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – CEDO.

De asemenea, în cadrul dreptului comunitar derivat cu privire la drepturile fundamentale, institutiile comunitare trebuie sa tina seama de dispozitiile internationale în materia drepturilor omului, mai ales de cele prevazute de CEDO. A existat chiar o initiativa a Parlamentului European ca Uniunea sa adere la Conventia amintita, dar Curtea de Justitie, într-un aviz dat în 1996, a aratat ca o asemenea aderare nu este posibila datorita diferentelor de sistem dintre Consiliul Europei si Uniunea Europeana - UE, ca organizatii care au la baza metode diferite de cooperare .

Ulterior, Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene precizeaza faptul ca unul dintre obiectivele UE este acela de a consolida protectia drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre, dar si de a mentine si dezvolta Uniunea ca un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei. Pentru a întelege esenta UE, acelasi Tratat prevede ca Uniunea este fondata pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si pe statul de drept, principii care sunt comune statelor membre.

UE respecta drepturile fundamentale asa cum sunt ele garantate de CEDO si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comune ale statelor membre. Totusi, absenta unei enumerari a acestor drepturi implica inevitabil recursul la Curtea de Justitie, care este institutia de control în ceea ce priveste actiunea institutiilor în aceasta materie.

Prevederi importante contine si Tratatul de la Amsterdam care precizeaza intentia statelor de a mari posibilitatea de interventie a Curtii de Justitie în domeniul controlului respectarii drepturilor fundamentale de catre organele comunitare. Totodata, Tratatul pune în lumina importanta garantiei politice a drepturilor omului, al caror respect deplin a devenit o conditie de aderare la UE, dar si unul dintre principiile ce guverneaza, în general, relatiile externe ale Uniunii Europene. Însa, acest respect trebuie sa mearga dincolo de simplele declaratii de principii, luarea în considerare a acestor drepturi fiind o realitate ce se impune cu putere în relatiile UE cu statele candidate la aderare, atât în momentul negocierii, cât si al încheierii acordurilor de asociere, care vor cuprinde prevederi referitoare la drepturile omului sub forma unor clauze de conditionare .

În cazul încalcarii grave si persistente a principiilor enuntate în Tratat, si anume: libertatea , democratia, respectul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale, statul de drept, Consiliul Uniunii Europene, reunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern, poate sa adreseze recomandari statului membru aflat în aceasta situatie.

Toate aceste preocupari au generat ideea unei veritabile codificarii a conceptiei Uniunii Europene despre drepturile omului si crearea unui sistem propriu al UE de aparare a acestor drepturi. Pe lânga aceste motive de ordin tehnic si juridic, la baza idei de a se elabora un catalog de drepturi propriu Uniunii au stat si considerente de ordin politic si filosofic: Europa, în esenta, ei este în plina transformare.