Căsătoria română

Casatoria , numita iustum matrimonium sau iustae nuptiae , este definita de jurisconsultul Modestinus ca fiind :”unirea barbatului cu femeia , o comunitate pentru intreaga viata , impartasirea dreptului divin si uman “ (coniunctio maris et feminae , consortium omnis vitae , divini et humani iuris communication ).

Aceasta definitie data in secolul al III-lea dupa Hristos oglindeste vechea conceptie romana despre casatorie :o legatura incheiata pentru toata viata stabilind intre soti o comunitate desavarsita nu numai in ceea ce priveste bunurile materiale dar si o impartasire a femeii din dreptul divin al barbatului , la cultul stramosilor sai .

In vremurile mai noi , cand moravurile sau schimbat si credinta a devenit un factor mai degraba decorativ , slabind si legatura casatoriei , a ramas in domeniul juridic acea communicatio humani iuris , marginita la contributia adusa de o femeie la sarcinile casatoriei sub forma de .

Familia fiind considerate celula de baza a societatii romane , intemeierea unei noii familii constituia un eveniment de o importanta deosebita . In primele timpuri ale republicii , casatoria nu era lasata la bunul plac al tinerilor care urmau sa intemeieze o noua familie , ci cuvant hotarator avea , pentru fiecare din ei , pater familias . Acest lucru era dus atat de departe , incat nu numai ca nu se tinea seama de dorintele tinerilor , dar nici macar nu erau intrebati .Ceea ce tragea mai mult in cumpana la incheierea casatoriilor erau cu totul alte criterii decat cele sentimentale . Daca printre oamenii de rand prevalau criteriile economice , in familiile clasei dominante erau de obicei hotaratoare considerentele politice .

Casatoria propriu-zisa era precedata de logodna (sponsalia) , ea constituia un angajament solemn stabilit de comun acord intre familiile celor doi tineri . Tanarul logodnic oferea cu acest prilej logodnicei un inel , care avea mai mult o valoare simbolica :el reprezenta de fapt contravaloarea unei sume de bani pe care logodnicul trebuia s-o dea ca garantie ca isi va indeplini obligatia asumata .Cei saraci dadeau un inel simplu de fier sau bronz , fara nici o piatra pretioasa ;mai tarziu cei bogati ofereau inele de aur cu piatra pretioasa pe care se greva fie bustul logodnicelor , fie alte imagini care simbolizau casatoria –cel mai frecvent erau grevate doua maini unite .

La sfarsitul republicii si la inceputul epocii imperiale , in locul angajamentului verbal , sa raspandit tot mai mult obiceiul de a incheia contracte scrise (tabulae sponsales ) in care era prevazuta dota pe care urma sa o dea tatal logodnicei . La ceremonia legata de incheierea logodnei luau parte toti prietenii celor doua familii care indeplineau totodata si functia de martori ai angajamentelor verbale sau scrise , participand apoi la o masa.Logodnica primea cu acest prilej cadouri .

De pe urma contractelor de logodna , care erau acte cu valoare juridica , rezulta o serie de consecinte .Astfel , in cazul in care nu se incheia casatoria una din cele doua parti putea intenta proces , cerand despagubiri pentru prejudiciile suferite ;de asemenea , acela dintre logodnici care intre timp incheia o a doua logodna se facea vinovat in fata legii de bigamie .O alta consecinta era legata de termenul prevazut in contract pentru celebrarea casatoriei :daca logodnicul nu incheia casatoria pana la acest termen , logodnica -mai bine zis tatal ei- avea dreptul sa incheie un contract de logodna cu altcineva.Aceasta inseamna ca nimeni nu era obligat , prin contractile de acest fel , sa incheie si casatoria ;logodna putea fi desfacuta de astfel si printr-o renuntare unilaterala.

Actul casatoriei constituia un moment solemn , era precedat si urmat de diferite si variate practice, traditii si obiceiuri , care il faceau sa fie cel mai important eveniment din viata familiala .

Insasi ziua casatoriei era aleasa cu foarte mare grija , caci numeroase superstitii erau legate de anumite zile , luni sau anotimpuri , in care nu era recomandabil sa aiba loc astfel de ceremonii , ca fiind de rau augur.Pentru romani perioada cea mai favorabila din acest punct de vedere pentru celebrarea casatoriilor era a doua jumatate a lunii iunie , iar cea mai putin indicate era luna mai .

In ziua fixata pentru celebrarea casatoriei , in centrul atentiei era logodnica , a carei toaleta era pregatita cu cea mai mare grija si in conformitate cu practicile mostenite din batrani.In ceea ce priveste imbracamintea , in locul hainei de copila (praetexta)imbraca o haiana alba (tunica recta )facuta dintr-o stofa tesuta dupa un anumit sistem vechi , care era stransa in jurul talei cu o cingatoare.Se pieptana cu ajutorul unui pieptene special (hasta caelibaris), impartindu-si parul in sase suvite , pe care le lega cu panglicute pentru a le uni apoi intr-un coc.Peste parul astfel pieptanat si aranjat punea un val de culoare portocalie (flammeum) iar peste tunica o manta (palla)un fel de sal care invelea partea superioara a corpului. Adeseori, mai ales in cazul celor bogate , ea isi punea diferite bijuterii, un colier de aur, bratari , etc.