Cauzele de Înlăturare a Răspunderii Penale

Răspunderea penală – instituţie fundamentală a dreptului penal – reprezintă un ansamblu de drepturi şi obligaţii ce se realizează prin intermediul raportului juridic penal de conflict, constând în dreptul statului de a trage la răspundere persoana ce a comis o infracţiune – prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare şi dispunerea executării acesteia – şi obligaţia corelativă a infractorului de a suporta consecinţele faptei săvârşite, respectiv aplicarea şi executarea sancţiunii ce a fost dispusă. Promovând definiţia răspunderii penale în sens larg şi având în vedere complexitatea acesteia, doctrina penală reţine totodată şi obligaţia ce revine statului de a aplica sancţiunea în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, cât şi dreptul infractorului de a cere sancţionarea sa potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează răspunderea penală.

Răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii juridice, fapta ce constituie infracţiune reprezentând singurul temei al răspunderii penale

Principiile fundamentale ale dreptului penal guvernează şi instituţia răspunderii penale [a se vedea, în acest sens, dezvoltarea ideilor expuse în tratarea acestei teme]. Doctrina reţine şi alte principii specifice instituţiei de care ne ocupăm, menţionând dintre acestea: principiul unicităţii răspunderii penale potrivit căruia săvârşirea unei infracţiuni atrage o singură dată răspunderea penală; principiul prescriptibilităţii răspunderii penale; principiul inevitabilităţii răspunderii penale potrivit căruia persoana care săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal urmând să suporte consecinţele faptei sale, în afară de cazurile prevăzute de lege când este înlăturată răspunderea penală.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt consacrate în lumina Titlului VII al părţii generale a Codului penal, conform art. 119 şi următoarele şi sunt reprezentate de: amnistie, prescripţia răspunderii penale, lipsa şi retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor.

În condiţiile în care este incidentă una dintre aceste cauze generale de înlăturare a răspunderii penale pentru fapta comisă ce constituie infracţiune se înlătură răspunderea penală a persoanei ce a săvârşit-o şi, pe cale de consecinţă, se înlătură aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:

Amnistia

Amnistia este un act de clemenţă ce se acordă prin lege organică de forul legiuitor (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită, după cum se înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării – conform art. 119 alin.1 teza I C.pen. – pentru infracţiunile ce se înscriu în dispoziţiile sale, comise anterior adoptării actului de clemenţă.

Amnistia este obligatorie pentru organele judiciare penale care nu pot refuza incidenţa sa, beneficiul actului de clemenţă putând fi însă refuzat de către învinuitul sau inculpatul în cauză dacă acesta se consideră nevinovat. Potrivit dispoziţiilor art. 13 C.pr.pen., acesta poate cere continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia; în situaţia în care este găsit vinovat, nu se pierde beneficiul actului de clemenţă, amnistia va fi incidentă producându-şi efectele.

Literatura penală descrie diferite feluri ale amnistiei, dintre care reţinem în cele ce urmează amnistia antecondamnatorie şi cea postcondamnatorie, după cum aceasta intervine înainte sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi atrăgând efecte specifice.

Aşa cum rezultă din art. 119 alin. 1 C.pen., amnistia antecondamnatorie înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită, atrăgând după caz, pe plan procesual penal, soluţia neînceperii urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale ori încetarea procesului penal. Producând, de regulă, efectele „in rem”, în cazul săvârşirii infracţiunii în participaţie se înlătură răspunderea penală a tuturor participanţilor (în condiţiile în care executarea faptei este anterioară momentului intervenirii actului de clemenţă).

Amnistia postcondamnatorie înlătură executarea pedepsei pronunţate (a pedepsei principale şi complementare), precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Sub acest din urmă aspect, amnistia face să înceteze interdicţiile, incapacităţile prevăzute în alte legi penale sau extrapenale. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă

Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie

Limitele efectelor amnistiei sunt înscrise în alin. 2 al art. 119 C.pen. potrivit căruia amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate. Lipsa efectelor asupra măsurilor de siguranţă şi a celor educative se întemeiază pe scopul acestor sancţiuni de drept penal, respectiv cel al înlăturării unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni (în cazul măsurilor de siguranţă) şi scopul preponderent educativ al măsurilor educative.

Lipsa efectelor asupra drepturilor persoanei vătămate, implică înlăturarea doar a răspunderii penale nu şi a răspunderii civile, cel care a comis infracţiunea fiind ţinut la despăgubiri civile faţă de persoana vătămată.