Clauzele Obligatorii ale Contractului Individual de Muncă

I. Contractul individual de muncă

Codul muncii defineste contractul individual de muncă ca fiind „contractul în temeiul caruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizică sau juridică, în schimbul unei remuneratii,denumită salariu.”(art.10). În doctrina romanească s-au dat mai multe definitii contractului individual de muncă: - acea conventie incheiată în scris prin care o persoana fizică (salariatul) se obliga să presteze o anumita muncă, pe o perioada determinată sau nedeterminată de timp, pentru un patron (angajator) care, la rândul său, se obligă să platească salariul si să asigure conditii necesare desfăsurării activitătii. - contractul individual de muncă este acea conventie în temeiul careia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o anumită activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoană juridică sau persoana fizică, care, la rândul său, se obligă să platească remuneratia, denumită salariu si să asigure conditii adecvate desfăsurarii activitătii, mentinerii securitătii si sănătătii în muncă.

II. Trăsaturi caracteristice ale contractului individual de muncă

Un contract individual de muncă are urmatoarele trăsături: - este un act juridic bilateral, deci o manifestare de vointa ce nu poate avea decat doi subiecti; - este un contract sinalagmatic, deoarece induce drepturi si obligatii pentru ambele parti; - este un contract consensual, pentru încheierea lui nefiind nevoie de o anumită formă; - este un contract oneros si comulativ, ambele părti urmărind un folos, prestatiile partilor fiind cunoscute de la început, executarea lor nefiind legată de un eveniment incert;

- este un contract personal, fiind exclusă reprezentarea si transmiterea pentru cauza de moarte;

- este un contract cu executare succesivă- este supus rezilierii care produce prin natura sa efecte pentru viitor si nu rezolutiunii care produce efecte pentru trecut;

- este un contract numit, deoarece este reglementat amanuntit de normele dreptului muncii, inclusiv prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel national.

- contractul individual de muncă este un contract prin care angajatul isi asumă obligatia de „a face”;

- contractul individual de muncă nu poate fi încheiat sub conditie suspensivă (nu poate fi afectat de un eveniment viitor si incert) si nici sub conditie rezolutorie (defiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert);

- obligatia asumată este de mijloace si nu de rezultat, cel angajat obligându-se la a presta munca si nu de a da un produs final.

III. Continutul contractului individual de muncă

Referindu-ne la continut, se are în vedere drepturile si obligatiile celor doua părti- salariatul si angajatorul, clauzele acestui contract. Contractul individual de muncă are în continutul său, o parte legală si una conventională.

Partea legală se referă la drepturi si obligatii cuprinse în Codul muncii si în alte acte normative ce reglementează raporturile juridice de muncă. Ca urmare, chiar dacă anumite clauze nu sunt prevăzute în mod expres în contract, ele rezultă din lege. Partea conventională reprezintă acea parte a contractului lăsată la liberul acord de vointa al părtilor, dar, si in acest caz, cu respectarea normelor legale, a contractului colectiv de muncă, a ordinii publice si a bunurilor moravuri. Drepturile si obligatiile cuprinse în actele normative care au caracter de ordine publică nu pot fi încălcate spre a se crea salariatului un statut defavorabil fată de minimul legal.