Codul de Etică și Deontologie al Polițistului

Comportamentul poliţistului în relaţia cu publicul

Relaţia dintre structurile cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice şi public se stabileşte cotidian, cu ocazia activităţilor realizate în zona de responsabilitate sau, după caz,la sediul unităţii atunci când cetăţeanul solicită rezolvarea unei probleme din competenţa instituţiei. Cetăţeanul are dreptul de a aştepta din partea poliţistului o contribuţie activă la securitatea sa şi un tratament atent. Este necesar ca lucrătorii în domeniul ordinii şi siguranţei publice să asocieze o disponibilitate totală unui comportament personal exemplar.Astfel, vor contribui la sporirea încrederii cetăţeanului în instituţie şi la formarea convingerii că, în fapt, el este beneficiarul serviciilor oferite de aceasta.

Imaginea funcţiei poliţieneşti

Respectarea regulilor elementare de curtoazie, decenţa atitudinilor şi grija pe care poliţistul o are faţă de persoana sa şi faţă de ţinuta sa vestimentară contribuie la valorizarea funcţiei sale.Pe timpul îndeplinirii atribuţiilor profesionale, precum şi atunci când intervine în afara orelor de program, poliţistul are obligaţia de a–şi face cunoscută calitatea şi unitatea din care face parte sau pe care o reprezintă. Reguli prin a căror respectare se poate păstra şi dezvolta imaginea demnă a poliţistului în societate:

- adoptând o ţinută şi un aspect fizic îngrijite;

- manifestând, zilnic, un comportament ireproşabil;

- evitând excesul de limbaj, familiarismele ori gesturile deplasate;

- dând dovadă de moderaţie în atitudine şi propuneri.

Regulile menţionate capătă mai multă importanţă atunci când poliţistul acţionează în uniformă, semn exterior şi manifest al calităţii sale. Portul ţinutei îi conferă prestigiu şi autoritate.Gesturile nepotrivite, concluziile nefondate, bazate pe informaţii neverificate, precum şi soluţiile arbitrare contribuie la slăbirea autorităţii şi prestigiului său şi al instituţiei.Prezenţa lucrătorilor în uniformă în anumite locuri (localuri unde se consumă băuturi alcoolice) în afara cadrului strict profesional, poate să conducă la o impresie negativă cu privire la persoanele în cauză şi implicit asupra instituţiei din care aceştia fac parte. Poliţiştii trebuie să conştientizeze, în toate împrejurările, faptul că sunt plătiţi din bani publici şi se află în serviciul cetăţenilor, situaţie ce impune un comportament adecvat în toate împrejurările.Poliţistul, în ţinută de serviciu sau civil, reprezintă simbolul legalităţii şi ordinii. Publicul aşteaptă de la el să aibă un comportament exemplar, respectând el însuşi normele legale şi neuzitând în mod abuziv prerogativele funcţiei sale.El nu trebuie să acorde prioritate avantajelor personale şi îşi va asuma responsabilitatea acţiunilor şi inacţiunilor sale, chiar şi atunci când greşeşte.

Atitudinea poliţistului în exercitarea profesiei

Misiunile pe care poliţistul este însărcinat să le îndeplinească îl plasează deseori în contact direct cu concetăţenii săi.Una dintre cele mai frecvente misiuni ce îi revin,indiferent de loc,este furnizarea de informaţii cu privire la competenţele structurii,documente necesare îndeplinirii procedurilor legale, persoana sau formaţiunea care poate soluţiona un anume caz. În acest context, o ascultare atentă şi analizarea cu profesionalism a problemei expuse va permite informarea corectă a publicului.Primul contact al publicului cu structurile cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice are loc deseori la sediul acestora şi, de aceea, este absolut necesară existenţa unui spaţiu optim de primire a cetăţenilor. Acesta constituie punctual obligatoriu de intrare în unitate, iar rolul său este determinant în formarea imaginii care se intenţionează a fi construită.

Un aspect cu o importanţă majoră în atitudinea poliţistului pe timpul sau în legătură cu exercitarea profesiei îl reprezintă modul în care reacţionează la diferite „tentaţii” care sunt prevăzute de lege ca fapte de corupţie. Învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, lucrătorii pot fi tentaţi să profite de statutul lor şi de relaţiile profesionale în interes personal. Solicitând sau numai acceptând din partea cetăţenilor bani, bunuri, servicii sau promisiuni, pentru a folosi influenţa sa, reală sau presupusă, pe lângă autorităţile competente în

scopul de a obţine o decizie favorabilă ori pentru a face sau nu face un act la care ar fi fost obligat potrivit atribuţiilor, lucrătorul comite infracţiuni din sfera corupţiei