Comisia Europeană

A. Istoric, caracterizare generala

Institutie originala, Comisia isi incepe istoria odata cu aparitia Inaltei Autoritati -; executivul primei comunitati europene, cea a carbunelui si otelului in 1951. Termenul de comisie este folosit in tratatele de la Roma din motive strategice, in incercarea de a diminua sensul supranational, considerat prea extins in primul tratat. Pana, la intrarea in vigoare a tratatului de fuzionare a executivelor din 1965, cele trei comunitati europene au avut trei executive, doua comisii ( Euratom, CEE ) si Inalta Autoritate (CECO ).

Crearea Uniunii Europene si implicit a Comisiei n-ar fi fost posibila fara decizia Consiliului European de la Milano, din decembrie 1985, care a decis reunirea intr-un singur text a amendamentelor asupra tratatului de la Roma, privind crearea CEE, si a dispozitiilor privind cooperarea politica de unde si denumirea de "Act Unic European“.

Institutie administrativa si politica, Comisia Comunitatii Europene se personifica cel mai mult prin faptul ca, spre deosebire de secretariatul general al unei organizatii internationale, ea nu este doar gestionarul actiunilor comune, ci prin misiunile si competentele pe care le are, ea este pistonul procesului de integrare europeana.

Principalul rol a Comisei este aparatoarea tratatelor fiind dotata cu putere de initiativa legislativa si de executie, rol de punere in executare a politicilor comunitare.

Prezinta urmatoarele trasaturi definitori:

-in cadrul “triunghiului institutional” Consiliu (reprezentand statele membre la nivelul ministrilor sau pentru Consiliul European, la nivelul sefilor de stat sau de guvern), Parlament European (democratic ales, cu rol legislativ, Comisia reprezinta interesul general al Comunitatilor, fara ignorarea intereselor statelor membre, in cadrul procesului decizional Directoratele sale solicitand opiniile unor experti ai statelor comunitare, grupati in comitete nationale de experti, in acest fel armonizanduse interesul comunitar cu cel national.

-este o institutie supranationala, fiind compusa din reprezentanti ai statelor membre, candidaturile fiind propuse de catre guvernele acestora.

-desi este o institutie supranationala, membrii Comisiei isi exercita atributiile in interesul Comunitatilor, beneficiind de o deplina independenta, neputand primi dispozitii din partea statelor ai caror reprezentanti sunt

-activitatea Comisiei are un caracter permanent

-detine monopolul de initiativa legislativa

-asigura punerea in executare si supravegheaza respectarea dispozitiilor tratatelor comunitare si a restului actelor normative emise in vederea punerii in executare, de catre statele membre si celelalte institutii comunitare

-raspunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de catre institutie este colegiala

Modul de organizare si functionare al Comisiei este stabilit in cadrul oferit de dispozitiile art.155 -; 163 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, astfel cum au fost ele modificate prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art.G pct.48) si Tratatul de la Amsterdam (art. 2 pct.40 si 41).

Ca organizare ea cuprinde 26 directorate si 50 servicii speciale. Sediul Comisiei este la Bruxelles, Rue de la Loi 200, B-1049, telefon (32-2) 2991111, iar o parte din serviciile sale auxiliare functioneaza la Luxemburg. Pe internet http://www.europa.eu.int. Delegatia Comisiei Europene in Romania isi are sediul in Bucuresti, str. Grigore Mora nr.11, iar Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, Calea Victoriei nr.88, Piata Revolutiei telefon/fax 01/3153470; E-mail: contact@infoeuropa.ro, Internet: http://www.infoeuropa.ro.

B. Componenta Comisiei

La inceputirile Uniuni Europene, formata din 6 state, Comisia detinea 9 membri, numarul lor crescand la 13 odata cu aderarea la UE in 1973 a Danemarcei, Irlandei, Mari Britani, iar la 17 dupa aderarea Greciei, Portugaliei si Spaniei. In 1995 avea 20 de comisari nationali ca in prezent sa fie format din 25 comisari desemnati de guvernele statelor membre, “a caror independenta este in afara oricarui dubiu”, pe baza competentei lor generale si profesionale.

Tratatul de la Nisa, ultimul tratat cominitar ce amendeaza tratatele institutive din anii '50, au fost luate in considerare doua optiuni:

-Fie de a reduce numarul de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene

-Fie reorganizarea Comisiei pe un numar inferior de membri numarului statelor membre componente (prin sistemul de rotatie bazat pe principiul egalitatii)

Votul a fost de 10:5, fiind ales prima varianta cu un reprezentant al fiecarui stat membru cu aplicabilitate din 2005, iar din 2010 cand Uniunea Europeana va avea 27 membri, Comisia isi va reduce numarul cu instituirea celei de a doua varianta, cu implementarea sistemului rotatiei statelor membre bazat pe principiul egalitatii reprezentarii statelor.

Summit-ul de la Nisa a decis ca, in cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai multi membri sa se schimbe si structura Comisiei Europene, tarile mari acceptand sa renunte la cel de al doilea comisar pana in 2005, pentru a permite tarilor mici de a fi reprezentate. S-a decis ca viitoarea Comisie Europeana sa aiba in principiu un plafon “mai mic de 27” in momentul in care UE va cuprinde 27 state membre, numarul final urmand sa fie decis ulterior “in unanimitate” de statele membre.