Comparație între Trăsăturile Dreptului Internațional Public și cele ale Dreptului Intern

Dreptul poate exista doar într-o societate si nu poate exista nici o societate fara un sistem de drept care sa reglementeze relatiile dintre membrii sai. Tanspunerea acestei afirmatii, perfect valabile pentru sistemele de drept intern, asupra dreptului international, nu s-a facut fara dificultate. Exista o ocietate internationala_ Dar un drept aplicabil acesteia, în adevaratul sens al cuvântului: Acestea sunt întrebarile care au preocupat doctrina dreptului international, dar si a filosofiei dreptului sau sociologiei juridice.

În încercarea de a raspunde acestor întrebari, a fos definita societatea internationala ca acea comunitate a statelor suverane care intra în raporturi juridice unele cu altele. Daca în perioada clasica a dreptului international ( sec. al XIX –lea si începutul sec XX- lea), participarea la societatea intenationala era un privilegiu al statelor, în timpurile moderne aceasta societate s-a îmbogatit însa si cu alte elemente: organizatiile intenationale interguvernamentale si chiar individu, ca actor în relatiile internationale.

Ceea ce este characteristic societatii internationale este natura sa poliarhica, ce vizeaza repartizarea puterii între diferitele sale componente. Este consecinta fireacsa a suveranitatii si egalitatii statelor, ca principali membri ai societatii internationale. Raporturile stabilite între membrii societatii internationale poarta denumirea de realtii internationale, iar normele juridice care guerneaza aceste raporturi formeaza dreptul internatioal public.

Dreptul international public a fost definit ca “ acel corp de reguli obligatorii din punct de vedere juridic pentru state în relatiile dintre acestea”. Un alt autor defineste dreptul international public pornind de la elementele sale esentiale: “ un ansamlu de norme juridice chemate sa reglementeze aporturile dintre state si celelalte subiecte ale dreptului international, norme create de aceste subiecte pe baza acordului lor de vointa”

O serie de trasaturi specifice desebesc dreptul internatioal public de dreptul intern al statelor.

a. Modul de elaborare a normelor este prima particularitate a dreptului international public. Carcateristica dreptului international public este absenta unei autoritati superioare cu atributii legislative. procesul de elaboare a normelor sale este marcat de participarea exclusiva a statelr, care sunt în acelasi timp si benefciarii normelor adoptate. Drptul international public apare astfel ca un drept de coordonare, spre deosebire de dreptul intern al statelor, numit si drept de suordonare.

b. Modul de aplicare a normelo este si el diferit de cel din dreptul intern, prin aceea ca nu exista un sistem de autoritati ale administratiei publice însarcinate cu aceasta aplicare. Din nou, suntem în fata unei suprapuneri a autorilor normei cu cei chemati sa o aplice. În dreptul international public contemporan, unele organizatii internationale, sau organe ale acestora pot fi însarcinate cu anumte competente privind aplicarea normelor.

c. Modul de control a respectarii normelor. În aceasta materie nu exista, în dreptul international public, un sistem judiciar cu competenta generala si obligatorie. Controlul respectarii normelor de drept international tine tot de vointa statelor, chiar si în cazul în care compeenta apartine unor organe jurisdictionale special create în acest scop.

d. Modul de sanctionare a încalcarii normelor este poate cea mai controersata trasatura a dreptului international public, eoarece ea poate pune la îndoiala însasi existenta sa ca drept. Trasaturile specifice ale dreptului international public, în mod special caracterul sau consensual, fac dificila introducerea de sanctiuni împotriva eventualelor încalcari. De altfel, asa cum s-a remarcat în doctrina, esenta dreptului tine mai mult de convingere, de constiinta respectarii sale, decât de constrângere. Cu toate acestea, exista si sanctiuni specifice dreptului international: de exemplu sanctiuni economice, dar si sanctiuni militare, aplicate în cadrul stabilit de Organizatia Natiunilor Unite, contramasuri etc.