Competența Curții Internaționale de Justiție

Necesitatea instituirii unui organ de justitie international in formele unei instante propriu-zise s-a impus dupa primul razboi mondial. Grozaviile acelui cataclism, dorinta de a preveni repetarea lor au fst determinante pt acceptarea, de catre marea maj a statelor, a instituirii unei instante internat., in scopul mentinerii pacii in lume prin mijloace juridice. Asa a luat fiinta Curtea Permanenta de Justitie, a carei activitate a adus o contributie importanta in dezv dr internat.

Din pacate, nici fortele pacii, nici existent justitiei internat. Nu au putut impiedica izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. La sf. Celui de-al doilea razb mondial idea infaptuirii unei justitii internat. A fst reluata, astefel apare C.I.J. , cu sediul la Haga.

Potrivit Art. 92 al Cartei ONU, Cij a devenit unul din organelle principale ale ONU si toti membrii acesteia sunt ipso facto si parti la Statutul Curtii.

Jurisdictia Curtii este sau poate fi deschisa oricarui stat al lumii. Atat Carta Natiunilor Unite, cat si Statutul stipuleaza ca numai Statele se bucura de calitate procesuala activa la CIJ.

Cat despre statele care nu sunt member ONU si nici ale Statutului, ele pot avea calitatea de parti in fata Curtii, daca declara ca se supun deciziilor Curtii si daca se angajeaza sa aduca la indeplinire obligatiile ce le-ar reveni in baza deciziilor Curtii in aceleasi conditii ca si membrii Organizatiei natiunilor Unite.

Competenta Curtii poate fi contencioasa atn cand solutioneaza diferende dintre state si consultativa, cand acorda avize consultative.

Facand referire la competent contencioasa a curtii, acesta poate, la randul ei, sa fie analizata sub 2 aspecte: al subiectelor de drept international care compare in fata sa – competenta ratione personae si al litigiilor care I se supun - competenta ratione materiae.

Pot exista cazuri in care, pt diferede avand o anumita natura, de ex cele care deriva din aplicarea unor tratate le caror prevederi contin clauze exprese de atribuire a jurisdictiei obligatorii in care statele convin dinainte de conturarea litigiului la solutionarea diferendelor dintre ele de catre CIJ. Un ex. In acest sens este Conventia ONU privind dreptul marii, adoptata la 10 dec 1982 la Montego Bay si intrata in vigoare in 1994 care contine o clauza prin care statele parti la conventie accepta ipso facto jurisdictia obligatory a anumitor instante in vdrea reglementarii diferendelor inter se cu privire la dreptul marii. Acestea sunt: Tribunalul Internat pt dr marii,Cij, un tribunal arbitral constituit conf anexei VII la Conventia din 1982, un alt tribunal arbitral cnf anexei VIII din aceeasi conventie

Cnf Statutului, numai statele pot fi parti in cauzele supuse spre judecata Curtii. De asemenea, Statutul prevede posibilitatea sesizarii Curtii si de catre orice stat al comunitatii internat., chiar daca nu este membru al ONU sau parte la Statut, in conditiile stabilite de Consiliul de Securitate.

Interesele pers. Fiz si jur nu au acces la jurisdictia CIJ. Pt sustinerea intereslor lor inculcate de un alt stat, ele sunt reprezentate de catre state prin intermediul protectiei diplomatice.

Jurisdictia obligatorie a Curtii poate fi acceptata printr-o declarative prealabila formulate de orice stat interest care este parte la Statutul Curtii. Acceptarea prealabila a jurisdictiei are efecte numai pe baza de reciprocitate, adica numai daca litigiul exista intre state care au formulat declaratii prealabile.

Dintre cele 185 de state membre cu drepturi depline in ONU, numai aprox o treeime au formulat, in temeiul art. 36, alin 2 si 5, declaratii de acceptare a jurisdictiei obligatorii a Curtii.