Competența în materie penală

1. Notiunea si importanta competentei penale

Potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale, statul prin autoritatea judecatoreasca organizeaza instantele judecatoresti si prin intermediul legilor vegheaza la respectarea ordinii juridice.Pentru respectarea ordinii juridice in cazul savarsirii de infractiuni s-a acordat prin lege organelor judiciare puterea de a cerceta, de a judeca si de a solutiona cause penale.

Justitia se realizeaza prin Inalata Curte de Casatie si Justitie, prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, fiind interzisa infiintarea de instante extraordinare.

Instantelor judecatoresti carora le-a fost incredintata jurisdictia penala desi prin lege au primit puterea de a judeca anumite cauze penale, totusi pentru o buna administratie a justitiei aceasta putere, le-a fost limitata la un anumit cadru prin competenta penala.

Comptenta penala este prevazuta in dispozitiile art.25-61 ala Codului de procedura penala si in titlul II din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, actualizata prin Legea nr.247/2005, privind reforma in domeniul justitiei.

Din punct de vedere al dreptului, problema competentei intereseaza toate ramurile dreptului, de justa ei rezolvare depinzand cunoasterea organelor chemate sa solutioneze problema privind apararea drepturilor si intereselor persoanelor fizice si juridice in statul de drept.

Din dispozitiile Codului de procedura penala rezulta ca institutia competentei ordoneaza de fapt repartizarea cauzelor penale pe fiecare organ in parte, in functie de atributiile functionale ale acestuia, de natura infractiunii, de persoana faptuitorului, de raza teritoriala de competenta a respectivului organ.

In literatura juridica s-au dat mai multe definitii ale competentei organelor judiciare penale.In acest sens, unii autori concep competenta ca o capacitate obiectiva a unui organ judiciar (inclusiv a persoanei care face parte din organul respectiv) de a efectuavalabil acte cu eficienta legala in desfasurarea procesului penal.Conceputa in sens pozitiv, capacitatea obiectiva (competenta) apare ca o imputernicire data organelor judiciare pentru efectuarea actelor procesuale sau procedurale, iar in sens negativ, capacitatea obiectiva apare ca o limitare prin care se departajeaza sferele de atributiuni ale fiecarui organ.

Alti autori concep competenta in doua sensuri : fie ca un drept si o obligatie a unui organ judiciar de a desfasura o activitate procesuala intr-o anumita cauza penala, fie ca o insusire avuta de cauza penala de a fi urmarita sau sau judecata de un anumit organ.

Daca primul sens se refera la atributiile organului judiciar, cel de-al doilea privit ca o insusire nu isi are rostul intrucat o cauza penala nu isi poate aroga un drept si nici nu are o trasatura distinctiva, caracteristica.

In alte lucrari de specialitate, competenta apare ca fiind sfera atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal sau ca aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar de a indeplini anumite atributii in cadrul procesului penal.

Indiferent de modul cum este privita competenta (aptitudine, capacitate, atributii), ea are acelasi sens, si anume de a determina cadrul in care se exercita atributiile organelor judiciare.Competenta nu se confunda, conceptual cu functiunea, intrucat prima determina cadrul in care se exercita atributiile, pe cand a doua stabileste continutul si caracterul acestora.