Concesionarea bunurilor proprietate publică

Concesiunea unei dependinte a domeniului public reprezinta o modalitate de utilizare privativa a acestuia.

Leon Duguit recunoaste doua feluri de utilizari privative:

a) Concesiunile, pe care le denumeste utilizari contractuale, intrucat au la baza o conventie,

b) Permisiunile, care sunt situatii necontractuale si care pot fi revocabile prin actul unilateral al administratiei

Actul juridic care sta la baza concesiunilor domeniului public este un contract, act bilateral, spre deosebire de actele administrative unilaterale pe care se intemeiaza permisiunea de stationare sau de ocupare temporara a domeniului public.

De aici deriva si situatia privilegiata a concesionarului in raport cu permisionarul, primul benficiind de o serie de garantii privind stabilitatea contractului, inclusiv dreptul la plata de despagubiri in cazul retragerii concesiunii.

Contractele de concesiune, care dupa natura lor juridica sunt contracte administrative, prevad anumite conditii si termene. Principalele drepturi ale concesionarului sunt acelea de a utiliza domeniul public potrivit cauzelor din contract si caietul de sarcini sau prevederilor stipulate in regulamentele administrative. Aceste drepturi pot fi valorificate impotriva tertilor prin actiuni posesorii si chiar impotriva administratiei concedente, in situatia in care aceasta isi exercita abuziv dreptul de revocare.

Potrivit art. 136 alin.4 din Constitutia Romaniei, concesionarea apare ca fiind una dintre modalitatile de utilizare a bunurilor proprietate publica si, deci, apartinand domeniului public.

Regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica este in prezent reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 54/2006 .

Aceasta reglementare a fost adoptata in contextul procesului de compatibilizare deplina a legislatiei nationale in domeniul achizitiilor publice, a lucrarilor publice, a concesiunilor cu reglementarile si practica comunitara, succedand Ordonanta de urgenta a Guvernului Nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii , careia ii este complementara.

In cazul unui contract a carui atribuire intra sub incidenta prevederilor OUG Nr. 34/2006, pentru a carui executare este necesara exploatarea unui bun proprietate publica, dreptul de exploatare a respectivului bun se transmite in cadrul si potrivit procedurii aplicate pentru atribuirea contractului in cauza, autoritatea contractuala incheind un singur contract guvernat de OUG Nr. 34/2006 [Art.2 Alin.2 si 3 din OUG 54/2006].

Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietatea publica a statului sau a judetului, orasului sau comunei, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind proprietatea publica.

Redeventa obtinuta prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale dupa caz.

Modul de calcul si de plata a redeventei se stabiliste de catre ministerele de resort sau de alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ori de catre autoritatile administratiei publice locale.

Au calitatea de concedent, in numele statului, judetului, orasului sau comunei:

a) Ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica a statului;

b) Consiliile Judetene, Consiliile Locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica a judetului, orasului sau comunei.

Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.

Contractul de concesiune se incheie in conformitate cu legea romana, indeferent de nationalitatea sau de cetatenia concesionarului, pentru o durata care nu va putea depasi 49 de ani, incepand de la data semnarii lui.

Durata concesiunii se stabileste de catre concedent pe baza studiului de oportunitate.

Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala, prin simplul acord de vointa al partilor.

Subconcesionarea este interzisa, cu exceptia situatiilor expres prevazute de OUG Nr. 54/2006.

Astfel, companiile nationale, societatile nationale sau societatile comerciale aflate in subordinea sau sub autoritatea sau in coordonarea ministerelor, altor organe de specialite ale administratiei publice centrale, consiliilor judetene, orasenesti ori comunale, pot concesiona bunurile proprietate publica care le-au fost concesionate.

Studiul de oportunitate al subconcesionarii se aproba de catre persoanele care au calitatea de concedent in contractual de concesiune.