Concesiunea bunurilor proprietate publică

Institutia concesiunii este una complexa avand multiple implicatii atat in plan politico-statal, cat si social. Ideea concesiunii unui bun public a aparut inca din dreptul roman, insa fundamentele institutiei se regasesc abia in evul mediu. In zilele noastre concesionarea s-a extins, nu se mai concesioneaza numai terenuri, se concesioneaza si servicii si lucrari publice.

Reglementarea concesiunii este o chestiune pe care autoritatiile publice au privit-o cu mare seriozitate datorita importantei institutiei si datorita consecintelor pe care le are in comunitate. Deoarece in ceea ce priveste aceasta institutie nu exista reglementari nici in Codul Civil, nici in Codul Comercial, pe parcursul anilor au existat o serie de legi care au reglementat aceasta institutie. In prezent concesionarea bunurilor este reglementata de OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica cu modificarile si completarile ulterioare, iar concesionarea lucrarilor publice si a serviciilor publice este reglementata de OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiuni de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii cu modificarile si completarile ulterioare. Din pacate am intalnit in practica, unele persoane care confunda aplicarea OUG 34/2006 cu OUG 54/2006, iar alti practicieni la mai bine de un an de la intrarea in vigoare a OUG 54/2006 nu stiau de existenta acestei legi, ei aplicand in continuare legea veche, ceea ce mi se pare regretabil.

Institutia concesiunii fiind o institutie complexa cu implicatii puternice in diferite domenii, este greu de conturat natura sa juridica fiind definite printr-o operatiune de instrainare, caracterizata prin faptul ca este revocabila, rascumparabila si nu este perpetua. In doctrina romaneasca recenta se arata ca prin contractul de concesiune o parte numita concedent transmite altei parti numita concesionar spre administrare rentabila, in schimbul unei redevente, pe o perioada determinate, o activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva sau un teren aflat in proprietatea statului. Redeventa reprezinta suma de bani pentru care autoritatea publica cedeaza folosinta bunului. Bunul trebuie sa faca parte din domeniul privat al autoritatiilor publice.

Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica este definit de OUG 54/2006 ca fiind acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, numita concesionar, pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente.

Pot avea calitatea de concedent ministerele, consiliile judetene si consiliile locale. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica romana sau straina.

Perioada pentru care se concesioneaza se stabileste in studiul de oportunitate si nu poate depasi 49 de ani. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru jumatate din perioada stabilita in contract prin simplul acord de vointa.

Procedura concesionarii se poate initia de concedent sau la o propunere insusita de concedent. Procedura se initiaza in baza unui studiu de oportunitate care trebuie sa descrie bunul din toate punctele de vedere, in cazul in care bunul este atribuit direct nu mai este necesar studiu de oportunitate. Studiul de oportunitate se aproba de catre concedent. In baza studiului de oportunitate se aproba concesionarea prin hotarare si se elaboreaza caietul de sarcini, care trebuie elaborat in conformitate cu OUG 54/2006 si trebuie sa contina cel putin elementele prevazute in normele metodologice. Daca concedentul solicita garantii acestea trebuie precizate in documentatie cuantumul si natura acestora. In cazul in care concesiunea se atribuie direct nu mai trebuie intocmit caiet de sarcini.

Procedura de atribuire a contractului de concesiune trebuie sa fie transparenta, sa se aplice tratament egal tuturor ofertantilor si sa fie nediscriminatorie, Procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt licitatia si negocierea directa. Procedura licitatiei se aplica cu prioritate. Astfel se elaboreaza documentatia de atribuire care trebuie sa contina toate informatiile necesare elaborarii unei oferte adecvate, aceasta se aproba prin hotarare si trebuie sa contina toate elementele prevazute in lege.. Documentatia de atribuire poate fi procurata gratis sau contra cost in functie de cum decide concedentul.

Anuntul privind licitatia se publica in Monitorul Oficial si intr-un ziar de circulatie nationala si in unul de circulatie locala. Anuntul trebuie sa contina toate informatiile prevazute de lege ca de exemplu data licitatiei, locul si modalitatea de procurare a documentatiei de atribuire si costul acesteia. Anuntul trebuie publicat cu cel putin 20 de zile inainte de data limita de depunere a ofertelor. Ofertele trebuie intocmite in conformitate cu cerintele din documentatia de atribuire, iar in cazul in care apar neclaritati ofertantul poate cere lamuriri concedentului care este obligat sa raspunda in cel mult 4 zile de la primirea intrebarilor avand de asemenea obligatia sa trasmita intrebarile si raspunsurile tuturor ofertantilor. Ofertele trebuie intocmite conform prevederilor stabilite in documentatia de atribuire. Ofertele se depun la sediul concedentului in numarul de exemplare prevazut in documentatia de atribuire. Toate exemplarele se semneaza de catre ofertant. Oferta are caracter obligatoriu din punct de vedere al continutului pe durata de valabilitate stabilita de concedent. Ofertele au caracter confidential pana la data stabilita ca fiind cea a deschiderii acestora.