Condiții obligatorii de validitate a contractului individual de muncă

Contractul individual de munca este reglementat, in special de Codul muncii, precum si de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.

Codul muncii contine un intreg titlu (II), intitulat “Contractul individual de munca”, cel mai cuprinzator din structura sa; inglobeaza 9 capitole (art. 10-107), ceea ce reprezinta aproximativ o treime din din textele codului. Contractul individuall de munca este institutia reglementata exhaustic, motiv pentru care putem aprecia ca actualul Cod al muncii este, cu prioritate, o lege a acestui contract.

Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Incheierea contractului individual de munca reprezinta acea operatiune juridica, consecinta a negocierii individuale, ce presupune realizarea acordului de vointa a celor doua parti: salariat si angajator, contract ce trebuie sa se supuna unor conditii esentiale, de a caror indeplinire depinde insasi validitatea contractului.

Conform dispoziţiilor art.948 din Codul civil condiţiile esenţiale pentru modalitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.

1. Capacitatea juridica a partilor contractului individual de munca

1.1 Capacitatea juridica a salariatului

Pentru a încheia un contract de muncă persoana fizică trebuie să aibă nu numai capacitate de folosinţă ci şi capacitate de exerciţiu, ambele fiind într-o strânsă legătură formând capacitatea juridică de muncă. Acest specific este o consecinţă a caracterului intuitu personae al contractului de muncă. Datorită specificului pe care îl prezintă, capacitatea juridică în dreptul muncii poate fi privită ca unică, disocierea ei în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu neprezentând interes.

Persoana fizică capătă capacitatea deplină de a munci la împlinirea vârstei de 16 ani precum şi la vârsta de 15 ani, însă în acest caz este necesar „acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

În concluzie persoana între 15 şi 16 ani dispune de o capacitate restrânsă de a se încadra în muncă, iar lipsa încuviinţării părinţilor sau a autorităţii tutelare atrage ca sancţiune nulitatea absolută a contractului de muncă, dar este o sancţiune remediabilă- încuviinţarea dată de părinţi sau autoritatea tutelară înlăturând sancţiunea. Retragerea încuviinţării părinţilor sau a autorităţii tutelare are ca efect încetarea respectivului contract de muncă.

Alături de copiii de pâna la 15 ani se mai află în incapacitate generală şi totală de a încheia un contract de muncă şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale intrucat acestia nu dispun de capacitate de exercitiu.

Incompatibilitati

Prin incompatibilităţi se înţeleg „acele limitări sau restrangeri ale capacităţii juridice reglementate în mod expres şi restrictiv de lege în scopul ocrotirii persoanei sau al apărării unor interese generale ale societăţii”.

Incompatibilităţile sunt reglementate în mod expres şi restrictiv de lege şi îşi produc efectele în cazurile, condiţiile şi în perioadele numite în cuprinsul ei.

Inadmisibilitatea ocupării unei funcţii, a prestării unei anumite munci de către o persoană are în vedere ocrotirea acesteia sau a unor interese generale, aşa cum este definită. Aşadar aceste incompatibilităţi sunt cu referire la vârstă, la măsurile de protecţie ale tinerilor şi femeilor, în scopul apărării avutului public sau privat, exercitarea unor funcţii ce presupun ca cei ce le ocupă să se bucure de o deosebită autoritate morală, interdicţia de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea unei infracţiuni, incompatibilităţi cu referire la demnitatea funcţiei publice.