Confiscarea Specială

CONFISCAREA SPECIALĂ

I. Noţiuni introductive

In literatura de specialitate măsurile de siguranţă sunt definite ca fiind “măsuri de constrângere cu caracter preventiv care au drept scop înlăturarea unei stări de pericol generatoare de fapte prevăzute de legea penala”, sau “sancţiuni de drept penal, preventive, prevăzute de lege care se iau de instanţa de judecată împotriva persoanelor ce au săvârşit fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală.

Din cele prezentate mai sus se desprind trăsăturile caracteristice ale măsurilor de siguranţă :

a) sunt sancţiuni de drept penal fiind prevăzute de legea penală ;

b) se iau împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală dar nu ca o consecinţa a săvârşirii faptei, acest rol revenind pedepselor ;

c) luarea măsurilor de siguranţă este determinată de necesitatea prevenirii repetării de fapte periculoase în viitor ;

Intre măsurile de siguranţă şi pedepse există o serie de asemănări, astfel atât pedepsele cât şi măsurile de siguranţă se iau numai dacă a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală ; ambele au o natură coercitivă, atrag o restrângere a libertăţii făptuitorului şi, uneori, o ştirbire a proprietăţii acestuia, căi necesare pentru a se putea realiza îndreptarea făptuitorului ; ambele sunt prevăzute de legea penală, deci luarea acestora se face în cadrul principiului legalităţii ; luarea măsurilor de siguranţă ca şi aplicarea pedepselor au drept scop apărarea societăţii împotriva săvârşirii infracţiunilor.

Intre măsurile de siguranţă şi pedepse există şi deosebiri care decurg din finalitatea lor deosebită. Spre deosebire de pedepse, măsurile de siguranţă nu au caracter retributiv deoarece nu se iau fiindcă s-a săvârşit o infracţiune, ci pentru că cel ce a săvârştit o faptă prevăzută de legea penală, prezintă o stare de pericol. Măsurile de siguranţă au ca scop prevenţia specială, luându-se pentru înlăturarea stării de pericol şi protejarea unor anumite persoane în timp ce prin aplicarea pedepselor persoanelor ce au săvârşit infracţiuni se realizează şi prevenţia generală, deoarece pedeapsa exercită şi o acţiune intimidantă şi faţă de persoanele tentate să săvârşească infracţiuni. In timp ce pedepsele atrag anumite consecinţe juridice şi morale după executarea lor, măsurile de siguranţă nu atrag astfel de consecinţe, după ce starea de pericol a făptuitorului a încetat.

Potrivit art. 13 alin. 1 c.pen., când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.

In cazul măsurilor de siguranţă art.12 alin.final c.pen. dispune: “Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrarii în vigoare a legii noi “.

Prin urmare se aplică legea din momentul judecării făptuitorului, deoarece ea apără mai eficient interesele societăţii.

In cazul concursului de infracţiuni, pedepsele principale se contopesc potrivit art.34 ori 36 c.pen. In aceeaşi situaţie infracţională, dacă instanţa constată că făptuitorul prezintă pericol de a săvârşi şi alte fapte prevăzute de legea penală, unitatea stării de pericol impune luarea unei singure măsuri de siguranţă şi nu a atâtor măsuri câte fapte au fost săvârşite, în concurs de către făptuitor

Dacă făptuitorul prezintă stări de pericol diferite se pot lua mai multe măsuri de siguranţă corespunzătoare stărilor de pericol pe care făptuitorul le prezintă.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă , dacă împotriva făptuitorului s-au luat şi măsuri de siguranţă.

Amnistia şi graţierea nu produc efecte asupra măsurilor de siguranţă pentru că finalitatea acestora este deosebită : prevenirea săvârşirii de infracţiuni şi apărarea societăţii de pericolul pe care îl prezintă anumite persoane

Masurile de siguranţă nu se prescriu întrucât, fiind determinate de starea de pericol a făptuitorului, oricât ar fi termenul de la luarea unei măsuri de siguranţă, dacă făptuitorul prezintă o stare de pericol, masura de siguranţă trebuie să fie executată. Prescripţia înlătură, însă, executarea pedepsei principale (art.125 c.pen.).

Reabilitarea nu influenţează măsurile de siguranţă cu o singură excepţie (interdincţia de a se afla în anumite localităţi), concluzia desprinsă din art.133 alin.final c.pen.. Reabilitarea sterge condamnarea, decăderile şi interdicţiile şi face să înceteze pentru viitor incapacităţile ce decurg din pedeapsă (art.133 alin.1 c.pen.).

Masurile de siguranţă se iau în principal împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală indiferent dacă acestora li se aplică sau nu o pedeapsă.

In principiu, orice măsură de siguranţă poate fi luată izolat.

Nu se poate lua o măsură de siguranţă atunci când inculpatul este apărat de răspundere penală, pe motiv că el nu a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, fie prin aceea că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală, fie, din cauza că în mod greşit i s-a pus în sarcină o faptă pe care nu el a săvârşit-o.

O măsura de siguranţă poate fi luată în mod izolat ori de câte ori fapta prevăzută de legea penală, prin a cărei săvârşire a fost scoasă în evidenţă starea de pericol care impune recurgerea la această măsură, nu cade sub incidenţa sancţiunii penale datorită existenţei vreuneia din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art.44-51 c.pen.).

Când însă cauza care înlătură caracterul penal al faptei este minoritatea făptuitorului (art.50 c.pen.), faţă de minori se iau măsuri pe cale administrativă potrivit legii privitoare la ocrotirea minorilor , deoarece minorul nu raspunde penal.

Masurile de siguranţă pot fi luate izolat şi în cazul intervenirii uneia dintre cauzele care înlătură răspunderea penală: amnistia, prescripţia răspunderii penale, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părinţilor. Măsurile de siguranţă nu pot fi, însă, luate în acest caz dacă fapta săvârşită nu este incriminată cu legea penală nouă (art.12 c.pen.) şi dacă a expirat termenul de introducere a plângerii prealabile fără să fi intervenit o astfel de plângere. Luarea măsurilor de siguranţă în mod izolat poate interveni şi în diferitele cazuri de nepedepsire prevăzute fie în partea generală (desistarea voluntară) fie în partea specială (art.167 alin.4, art.170 alin.3, art.172 alin.1, c.pen. etc) precum şi alte cauze de nepedepsire.

Măsurile de siguranţă pot fi luate şi faţă de un inculpat căruia i s-a aplicat o pedeapsă. Aceasta presupune că fapta săvârşită este o infracţiune, făptuitorul răspunde penal şi, de asemenea, există în raport cu acesta o stare de pericol. Instanţele iau măsuri de siguranţă alături de pedepse, când apreciază că starea de pericol a făptuitorului va subzista chiar după executarea pedepsei. In acest caz măsurile de siguranţă trebuie să atingă ţelul care nu se poate realiza numai prin executarea pedepsei.