Conflicte Internationale si Conflicte Interne

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Conflicte Internationale si Conflicte Interne.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 4 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

In diverse abordari ale stiintei politice in general si a teoriei relatiilor internationale in special, o ipostaza a societatii international o constituie ansamblul interstatal, a carui forma de expresie o dau relatiile existente intre unitati diferite care actioneaza pe scena mondiala in calitate de puteri publice (actori), ac urmare a vointei si aspiratiilor indivizilor si grupurilor care le compun. A doua ipostaza este aceea a societatii transnationale, adica a raporturilor ce se incheaga mai presus de granitele statelor-actori, intre indivizii si grupurile care le compun.

In privinta specificitatii ansamblului interstatal, este necesar a se clarifica cel putin doua aspecte. Daca prin ordine internatioanla se intelege satisfacerea intereselor unui grup, entitati, atunci trebuie sa se clarifice daca este vorba despre ordinea interstatala sau despre ordinea mondiala. Aceasta ordine mondiala se refera la nevoile fundamentale ale umanitatii, pe cand ordinea interstatala priveste nevoile si prioritatile esentiale ale statelor: existenta, independent si securitatea lor. Relatiile intre doua sau mai multe state pot functiona in virtutea drepturilor statelor fara ca ordinea lor interioara sa fie aceeasi.

Astfel, intre ordinea mondiala si ordinea interstatala pot coexista complementaritati dar si tensiuni, cele doua intelesuri de ordine desemnand, in acceptie mondiala, o societate globala, in mare parte fictiva, generala, iar in mod restrains un grup concret in felul sau dar si abstract in ceea ce priveste conceptual de stat, independent de indivizi, de grupurile de oameni din interiorul acestuia.

Analiza stiintifica a relatiilor internationale trebuie sa aiba in vedere, in ansamblul lor o serie de coordinate, realitati, spre a sesiza, pe aceasta baza mecanismele care declanseaza diverse evenimente si procese internationale, respectiv diverse orientari politice nationale si internationale, starile de cooperare si pace, de tensiune, conflict, razboi, determinandu-se cat mai exact posibil raporturile de forte, tendintele previzibile sau ratiunea unor strategii de alianta. Raporturile conflict-cooperare au infatisarea lor specifica, in miscare, in cadrul raporturilor interstatale. Asadar, in teoria relatiilor internationale s-au conturat distinct trei nivele ale studierii sistemului international, pornind de la situatia mondiala in timpul Razboiului Rece.

Primul nivel este cel descriptiv, adica cel al examinarii practicilor si institutiilor care au asigurat si asigura inca un minimum de ordine, al prezentarii avantajelor si slabiciunilor acestora si al criticii incercarilor mai mult sau mai putin reusite de a perfection aceasta ordine, inclusiv prin tratativele de a trece dincolo de statul national, chiar pe calea dovedita neviabila a construirii unui “guvern mondial”.

Al doilea nivel este cel al teoriei generale a relatiilor internationale ce pune accentul pe rolul predominant al statelor pe arena mondiala. Este punctul de vedere al realismului, incliant spre evaluarea raporturilor de forta si a politicii de putere emanand din mijloace militare, capacitate economica si considerente geopolitice. Acest curent a supus criticii diversele “iluzii idealiste” intre care slabiciunea dreptului international, supraevaluarea organizarii internationale, instabilitatea diplomatiei echilibrului.

Al treilea nivel este cel al teoriilor sistemelor interstatle, care au in vedere ansamblul entitatilor statale in competitie sau concurenta, cautand sa degaje pricipalele variabile precum si regulile jocului in sistemul international. Aceste teorii scot in evident deosebirile si deparatajarile intre structura sistemului, adica distribuirea puterii in camp diplomatic si procese, adica relatiile intre unitati.

Cea mai mare parte a acestor teorii disting existenta mai multor configuratii:

- Sisteme multipolare;

- Sisteme bipolare;

- Sisteme unipolare;

- Sisteme omogene si eterogene.

Sistemul multipolar este sistemul in care exista mai multe centre de putere. De exemplu, Europa in secolul al XIX-lea.

Sistemul bipolar este sistemul in care exista doua centre mari de putere, de regula in competitive si se incearca mentinerea echilibrului. De exemplu, lumea in timpul Razboiului Rece.

Fisiere in arhiva (1):

  • Conflicte Internationale si Conflicte Interne.doc