Consecințele aderării României la uniunea europeană

1. Noțiuni introductive

1.1 Importanța subiectului ales

Prin alegerea temei “Consecințele aderării României la Uniunea Europenă” mi-am propus să studiez câte puțin din ceea ce reprezintă importanța acestui subiect pentru români, pentru România, deoarece este o nediscutabilă necesitate în a ne cunoaşte drepturile, obligaţiile ce derivă din aderarea țarii noastre la Uniune; pe lângă acestea, mi-am propus să abordez istoriografia acestei probleme, contextul intern şi extern necesar formării Uniunii Europene, avantajele şi dezavantajele acestei aderări.

Un alt motiv al alegerii prezentei teme de referat îl constituie interesul personal legat de Uniunea Europeană şi, mai ales consecinţele aderării ţării noastre la aceasta, deoarece fiind student la Facultatea de Drept, este imperios necesar să cunosc aceste chestiuni.

1.2 Ipoteza de lucru și metodologia folosită

Ipoteza de lucru a acestui referat va fi exprimată prin intermediul unei întrebări: Este sau nu un beneficiu pentru România aderarea la Uniunea Europeană?

Metodologia folosită în această lucrare constă într-o îmbinare a metodei diacronice, cu ajutorul căreia am prezentat capitolul ”Istoriografia acestei probleme” cu metoda analizei, pe care am folosit-o în restul lucrării.

1.3 Contextul extern

La sfarșitul celui de-al Doilea Război Mondial, toate eforturile au fost îndreptate către realizarea păcii, existând convingerea că numai unificarea europeană poate conduce la sfarșitul unei istorii marcate de ditrugere umană, economică și politică. Apare, astfel, un curent în sensul creării în Europa a unor organizații internationale ca metode sigure de colaborare între state (Consiliul Europei, Comunitatea Europeană a Carbunelui și Otelului, Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a energiei Atomice). În anul 1945, Winston Churchill descria Europa ca fiind „un morman de ruine, un osuar, un teren de propagare a ciumei si urii”. „Pacea și prosperitatea Uniunii Europene de astăzi nu trebuie să se ne determine să uităm ce a fost Europa în urma cu două conflicte mondiale”, spune autorul Nicolas Moussis.

1.4 Context intern

“Integrarea României în Uniunea Europeană nu este un scop în sine, ci reprezintă un mijloc de ridicare a nivelului sau de dezvoltare economică și socială sustenabilă. Ea conferă noi prerogative de manifestare a democrației românești la nivelul european și-i asigură sporirea manifestării identitare în Europa și in lumea întreagă.”

1.5 Istoriografia problemei

1.4.1 Scurt istoric al relațiilor dintre România si Uniunea Europeană

România este prima țară din Europa Centrală și de Est care a stabilit relații oficiale cu Comunitatea Europeană, încă din timpul când era membră a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Primele contacte au fost stabilite in anul 1967, cand au fost inițiate negocierile pentru incheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, respectiv brânzeturi, ouă, carne de proc, cu scopul de a scuti produsele românesti de taxe suplimentare, dar și de a obliga partea română să respecte un anumit nivel al prețurilor pentru a nu crea dificultați pe piața statelor membre. În anul 1970, mai multe întreprinderi românești au avut, pentru prima dată, posibilitatea să desfacă produse în spațiul Comunitații Economice Europene (CEE) fără suprataxe vamale.

În anul 1974, prin semnarea unui tratat bilateral, România a intrat in sistemul generalizat de preferinte al Comunitatii Europene (SPG). Participarea la acest tip de acorduri a însemnat eliminarea taxelor vamale la exportul anumitor produse românești. De asemenea, în următorii ani sunt încheiate acorduri sectoriale pentru exportul unor produse românești pe piața CEE.

În anul 1990, România a stabilit relații diplomatice cu Comunitatea Economică Europeană, iar la 30 ianuarie 1991 aceasta a fost inclusă in programul de asistență PHARE creat inițial pentru Polonia și Ungaria. Plecând de la voința României de a face parte din acestă Comunitate și de a beneficia de drepturile depline ale acesteia , în anul 1991, luna decembrie, la București au avut loc discuții privind încheierea unui acord de asociere a României la Comunitățile Europene și statele membre ale acesteia.

În urma acestor negocieri, la 1 februarie 1993, s-a semnat Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.

Obiectivele Acordului European sunt urmatoarele :

- “să asigure un cadru adecvat dialogului politic între părți, care să permită dezvoltarea unor legaturi politice stranse;

- să promoveze dezvoltarea comertului, precum și relațiile economice între părți, sprijinind astfel dezvoltarea economică în România;

- să asigure baza pentru cooperarea economicaă, socială, financiară și culturală;

- să sprijine România în eforturile sale de realizare a tranzitiei către o economie de piață și de consolidare a democrației;

- să stabilească instituții adecvate pentru a face asocierea efectivă;

- să asigure cadrul pentru integrarea treptată a României în Comunitate, scop în care România va acționa pentru îndeplinirea condițiilor necesare.”