Considerații Generale privind Tâlhăria

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TÂLHĂRIA

Secţiunea I

LOCUL TÂLHĂRIEI ÎN STRUCTURA INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

1. Cadrul juridic al infracţiunilor contra patrimoniului

Infracţiunile contra patrimoniului sunt acele infracţiuni care au ca obiect juridic relaţii sociale de ordin patrimonial. Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale de ordin patrimonial, oricare ar fi acestea, constituie o condiţie de existentă a societăţii, de aceea faptele prin care se vatamă ori se pun in pericol aceste relaţii sunt fapte socialmente periculoase, împotriva cărora este necesară acţiunea represivă.

Legea penală apără, în general, toate relaţiile de ordin patrimonial, incriminând şi sancţionând faptele îndreptate împotriva acestora, prevăzând un regim sancţionator sever.

Toate aceste infracţiuni constau în diferite atingeri aduse patrimoniului unei persoane şi anume în diferite schimbări ale situaţiei ori stări de fapt a bunurilor produse prin sustragerea, însuşirea, distrugerea, risipirea sau împiedicarea folosirii lor. Ele împiedică realizarea drepturilor subiective care au ca obiect bunurile a căror situaţie de fapt a fost schimbată şi, prin săvârşirea lor, tulbură, împiedică sau chiar zădărnicesc desfăşurarea normală a relaţiilor de ordin patrimonial. De aici, rezultă şi necesitatea ocrotirii penale a patrimoniului.

În încriminarea atingerilor aduse patrimoniului, legea ţine seama de caracterul ilicit al acţiunilor făptuitorului, iar nu de poziţia juridică a victimei, scopul incriminării fiind apărarea situaţiilor, de fapt ale bunurilor în sfera patrimonială.

Toate infracţiunile contra patrimoniului cuprind în structura lor o situaţie preexistentă pe care se grefează comiterea faptei. Aceasta constă într-o anumită situaţie de fapt în care se gaseşte bunul, situaţie care este modificată prin comiterea infracţiunii.

Infracţiunile contra patrimoniului sunt prevăzute în Codul Penal, în Titlul al III-lea, denumit" Infracţiuni contra patrimoniului" art. 208-2221. Infracţiunile contra patrimoniului, cu toate că au fost tratate în mod separat în funcţie de calitatea persoanei vătămate în Titlul III şi IV al Codului Penal (Titlul IV fiind abrogat prin Legea 14011 996), termenul de "obştesc" a fost înlocuit cu cel "public" prin modificarea art. 145 din Codul Penal, dându-se şi o nouă titulatură.

În acest context, infracţiunea de tâlhărie, ca infracţiune patrimonială, este prevăzută la art. 211 Cod Penal.

Infracţiunea de tâlhărie este privită de legea penală ca o infracţiune contra patrimoniului.

Ca infracţiune contra patrimoniului, tâlhăria constituie cea mai gravă formă sub care se poate comite fapta de furt. Elementul circumstanţial de calificare este îndreptat împotriva persoanei, această interferenţă între relaţii sociale diferite – pe de o parte, relaţii privind patrimoniul, iar pe de altă parte relaţii referitoare la persoană - crează anumite implicaţii în sfera altor

infracţiuni, fapt ce a determinat incriminarea tâlhăriei ca infracţiune.