Consiliul European

1. Geneza si natura juridical a Consiliului European

Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene. În cadrul UE acesta este instituţia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeană.

Consiliul European a fost înfiintat în urma hotãrârii conferintei la nivel înalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitãþilor Comunitãtilor si a cooperãrii politice.

Pentru prima oarã s-a întâlnit Consiliul European la Dublin în 1975.

Initial întâlnirile sefilor de guvern erau considerate doar discutii cu caracter informativ, fara prezenta ministrilor de externe, fara functionari publici si fara a fi documentate. Hotarâri cu efect juridic nu erau de luat. Conferintele aveau loc în castele, în locuri îndepartate si izolate de reprezentantii presei.

Consiliul European a devenit instituţie a UE de-abia în anul 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European.

Consiliul European nu detine putere economica la nivel de U.E, influenta sa manifestandu-se cu pregnanta la nivel informal ,deoarece sefii de state si de guverne sunt cei care stabiliesc directiile de urmat in politica uniunii urmand ca instructiunile comunitare in frunte cu Consiliul U.E si Comisia sa puna in aplicare in concret de ministrii de externe din statele membre ce formeaza Consiliul U.E forta legislative a uniunii.

Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:

"Consiliul European impulsioneazã dezvoltarea Uniunii si stabileste orientãrile politice generale necesare acestei dezvoltãri”.

Exista doua opinii referitoare la natura juridical a Consiliului European :

a) Organ paracomunitar21 denumire ce sugereaza puterea sporita a acestuia,fiind catalizatorul integrarii europene la nivel politic.

b) Organ interguvernamental22 de cooperare fie ca o forma institutionala noua de prezentare a Consiliului U.E ,fie ca organ sui generic.

2. Componenta Consiliului European

Consiliul European este alcătuit din 25 şefi de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene nu au însă decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunităţilor Europene (CE şi EURATOM).

Preşedinţia Consiliului European nu se va exercita prin rotaţie de ţările membre, ci de un preşedinte ales pe o perioadă de 2,5 ani. Preşedintele Consiliului European va fi ales de consiliu cu majoritatea calificată, putând fi reales numai o singură dată. Pe 13 decembrie 2004 Consiliul de Miniştri al UE a hotărât ca din anul 2009 (deocamdată până în 2020) preşedinţia Consiliului European să fie alcătuită dintr-un grup de trei ţări membre ale UE, cu un mandat de câte un an şi jumătate. În această perioadă câte o ţară din grupul celor trei va deţine preşedinţia Consiliului Europei

Din fiecare grup va face parte câte o ţară mare şi una mică din UE şi cel puţin una din ţările recent aderate, inclusiv România şi Bulgaria, care au aderat în 2007.

Consiliul European va da Uniunii Europene “impulsurile necesare pentru dezvoltarea acesteia şi va stabili obiectivele şi priorităţile politice generale.” (art. I-21 Tratatul privind Constituţia Europei).