Contenciosul Administrativ

Sesiunea I

Institutia contenciosului administrativ reprezinta forma democratica de reparare a încalcarilor legii savârsite de catre organele si autoritatile administrative, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a drepturilor individuale ale administratilor.

Autoritatile administrative aplica normele de drept la numeroase cazuri concrete, individuale, situatii în care se poate aduce atingere drepturilor celor administrati. Cei vatamati în drepturile lor, trebuie sa aiba posibilitatea de a se adresa unor organe specializate, prevazute de lege si în conditiile legii, pentru a li se repara prejudiciul suferit si a se restabili ordinea de drept încalcata. Înfiintarea organelor de contencios administrativ se justifica si prin faptul ca, de multe ori, organul emitent, sau cel ierarhic superior, nu înlatura pe caile specifice ale recursului gratios sau ierarhic, actele administrative emise cu încalcarea regulilor de drept, prin care cei administrati sunt vatamati în drepturile lor.

De aceea statul de drept impune cu necesitate luarea unor masuri complementare, având ca obiect instituirea unui control jurisdictionalizat al legalitatii activitatii executive.

Contenciosul administrativ apare ca o forma juridica de aparare a particularilor – persoane fizice si persoane juridice – împotriva abuzurilor administratiei publice.

Întelesul notiuni de contencios administrativ în literatura româneasca de specialitate din perioada interbelica.

Din punct de vedere organic si formal, contenciosul administrativ era constituit din totalitatea litigiilor de competenta tribunalelor sau a justitiei administrative.

Din punct de vedere material, în definirea contenciosului administrativ s-au avut în vedere persoanele între care are loc litigiul si regulile juridice aplicabile în solutionarea acestuia, independent de natura organului competent sa exercite atributii de contencios administrativ. Astfel contenciosul administrativ a fost definit ca „Totalitatea litigiilor nascute între particulari si Administratiile publice, cu ocazia organizarii si functionarii serviciilor publice si în care sunt puse în cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinând dreptului public.”

Într-o alta opinie din perioada interbelica, contenciosului administrativ i s-a dat un înteles si mai larg si anume în cadrul acestuia erau incluse nu numai litigiile în care una dintre parti era administratia ci si litigiile de drept public între doi particulari cu privire la legalitatea unor situatii juridice obiective sau subiective, garantate de dreptul administrativ, care erau judecate de instantele de drept comun.

Întelesul notiunii de contencios administrativ în literatura noastra actuala de specialitate.

În sens larg, contenciosul administrativ cuprinde toate litigiile juridice dintre administratia publica si cei administrati.

În sens restrâns, termenul de contencios administrativ se refera numai la acele litigii juridice în care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ în baza competentei pe care le-o confera legea.

Totodata, despe acceptiunea restrânsa a contenciosului administrativ se arata ca are un sens organic, ce se refera la natura organelor de jurisdictie competente sa solutioneze litigiile juridice si un sens material care evidentiaza natura litigiilor juridice pe care le cuprinde acest contencios si regimul juridic care se splica în rezolvarea lor, dreptul comun sau regimul juridic administrativ.