Contestația la Executare

Natura juridică a contestaţiei la executare.

In Codul de procedură penală din 1936 „contestaţia la executarea hotărârilor de condamnare" era inclusă între căile de atac extraordinare, cuprinzând atât cazurile care se regăsesc actualmente la contestaţia în anulare, cât şi cele care se includ în contestaţia la executare. Titulatura de contestaţie la executare nu era conformă cu reglementarea căilor de atac extraordinare, care puteau atrage desfiinţarea hotărârilor penale definitive de condamnare, şi nu executarea lor. Pentru a corecta, titulatura, în anul 1960 s-a modificat titulatura Capitolului III şi, în loc de „contestaţia la executarea hotărârilor de condamnare", s-a adoptat denu¬mirea de „contestaţia", justificându-se astfel încadrarea ei între căile de atac extraordinare. în acelaşi timp, au fost reglementate două forme ale contestaţiei: contra hotărârii şi contra executării; prin cazurile la care se referea, contestaţia contra hotărârii se încadra printre căile de atac extraordinare, dar contestaţia contra executării depăşea acest cadru.

Codul de procedură penală din 1968 a dat o reglementare corectă contestaţiei; cazurile de contestaţie contra hotărârii au fost preluate de contes¬taţia în anulare, care este o cale de atac extraordinară, iar cazurile de contestaţie contra executării au fost trecute printre cazurile contestaţiei la executare, care a fost scoasă dintre căile de atac extraordinare şi trecută în Titlul III privitor la Executarea hotărârilor penale. Reglementarea actuala curma orice discuţie potrivit căreia contestaţia la executare ar constitui o cale de atac extraordinară, ceea ce ne duce la concluzia cu caracter general că prin contestaţia la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat. Aşadar, contestaţia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executarii si chiar dupa ce s+a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.