Contracte Comerciale Speciale

Criterii de clasificare a contractelor comerciale internationale

Evolutia conceptiilor privind dreptul economic si dreptul afacerilor. In scopul perfectionarii reglementarii legale a activitatii comerciale si a raporturilor juridice pe care aceasta le implica, in doctrina dreptului comercial s-a afirmat necesitatea recunoasterii originalitatii si, implicit, a autonomiei dreptului economic.

In definirea dreptului economic nu exista insa un punct de vedere unitar; el este conceput ca o antiteza a modelului juridic liberal, ca o noua disciplina stiintifica si practica sau ca o ramura a sistemului juridic.

Potrivit unei opinii, dreptul economic ar constitui un ansamblu de reguli care consacra interventia statului in economie. In aceasta conceptie, continutul dreptului economic a evoluat, luand amploare in perioada dirjismului economic sau neoliberalismului.

Dupa o alta opinie, dreptul economic este un ansamblu de reguli speciale, aplicabile fenomenului economic, fara a distinge dupa cum statul este sau nu interesat sa intervina in activitatea economica. Potrivit acestei conceptii, dreptul economic realizeaza o grupare de norme in jurul dreptului comercial.

In sfarsit, in alta opinie, dreptul comercial trebuie conceput mai larg, ca un drept al afacerilor. Acest drept ar cuprinde nu numai elemente de drept privat, admise traditional, ci si elementele de drept public ( interventia statului in economie, drept fiscal, dreptul muncii etc.). Conceput astfel, dreptul afacerilor are un caracter mai accentuat pluridisciplinar decat dreptul comercial. Se recunoaste insa ca dreptul comercial ramane principalul nucleu al dreptului afacerilor, chiar daca dreptul comercial evolueaza in directia accentuarii rolului intreprinderii in activitatea comerciala.

Trebuie aratat ca, pentru unii autori, dreptul afacerilor este, inainte de toate, o problema terminologica. In conceptia lor, denumirea traditionala de drept comercial nu este la adapost de orice obiectiuni, deoarece ea sugereaza o reglementare privind distributia ( comert in sensul obisnuit al termenului). Denumirea drept al afacerilor ar fi mai adecvata intrucat cuprinde, pe langa distributie, si productia si serviciile. Considerand problema ca fiind de ordin terminologic, acesti autori folosesc ambele denumiri, deodata sau altrnativ.

Dupa parerea noastra, denumirea traditionala de drept comercial isi pastreaza actualitatea. Asa cum am aratat, in definirea dreptului comercial trebuie pornit de la sensul juridic - consacrat de art. 3 C. Com. – al notiunii de comert, care are in vedere activitatea comerciala in toate formele sale ( productie, distributie, executare de lucrari si prestare de servicii ), iar nu sensul economic al notiunii de comert.

Apoi, denumirea de drept comercial este mai concreta; ea sugereaza mai bine domeniul de regelmentare, in comparatie cu denumirea de drept al afacerilor, care este mai abstracta.

In sfarsit, denumirea dreptului afacerilor nu poate fi retinuta si pentru faptul ca ea cuprinde un element de confuzie, datorita conotatiilor peiorative ale notiunii de afaceri.

Trebuie sa recunoastem ca denumirea de drept al afacerilor este mai ,,comerciala” si sugereaza ideea de modernizare, fata de denumirea de drept comercial, care apare vetusta. Dar, atribuirea unei denumiri noi unui continut traditioanal nu duce neaparat la un veritabil progres in domeniul dreptului.

Optand pentru denumirea traditionala de drept comercial, nu pierdem din vedere ca dreptul comercial a evoluat foarte mult, mai ales in secolul trecut. De aceea, in prezent, se impune abordarea noilor probleme, pe care le ridica societatea moderna.