Contractele Administrative

1. Sinteză asupra originii şi evoluţiei teoriei contractelor administrative

1.1 Originea teoriei şi receptarea ei în doctrina românească

Noţiunea de contract administrativ este o creaţie a doctrinei juridice franceze, care s-a cristalizat pe baza jurisdicţiei Consiliului de Stat, jurisprudenţa care a fost conceptualizată apoi de doctrina administrativă. Printre primii autori care dezvoltă această teorie a fost Laferrier, iar fondatorul concepţiei clasice este prof. Gaston Jeze.

In România, teoria contractelor administrative s-a afirmat pe măsura dezvoltării raporturilor juridice dintre organele administraţiei publice şi particulari (majoritatea investitori străini) privind concesionarea unor lucrări de interes public sau a serviciilor publice. Acestea a determinat rezervele marilor autori de drept administrativ din perioada interbelică (A. Teodorescu, P. Negulescu, C. Rarincescu), care au văzut în contractele administrative doar „o instituţie exogenă, ce nu putea evoca esenţa relaţiilor endogene”.

In 1970 prof. Valentina Giliescu, pleacă de la dispoziţiile art.164., alin.2 din legea nr. 11/1968, privind învăţământul (abrogată apoi prin Legea nr. 28/1978), fundamentează contractul administrativ ca o noţiune pe deplin comparabila cu „realităţile specifice orânduirii socialiste” , această teorie fiind promovată constant în prelegerile pe care le ţinea în cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Mai târziu teza contractului administrativ a fost, direct sau indirect, acceptată şi de alţi autori, atât de drept administrativ cât şi de drept civil, ceea ce a determinat ca în lucrarea din 1989 să vorbim despre un curent de idei favorabil teoriei contractelor administrative.

În ţara de origine a contractelor administrative materia este tratată în cursurile de drept administrativ special , lucrarea fundamentată fiind Tratatul teoretic şi practic al contractelor administrative, în trei volume, aparută în 1956, al profesorului Andre de Delvolve.

Literatura franceză este foarte bogată în acestă materie, teoria contractelor este preluată şi în alte ţări străine. Perioada statului liberal de la sfârşitul sec al 19 şi începutul sec. al 20 a fost de neconceput fără teoria şi mai ales practica, inclusiv contencioasă, în materia contractelor administrative. Marile echipamente de infrastructură ale Franţei din acea perioadă şi până la ora actuală sunt intim legate de teoria contractelor administrative: ale căilor ferate, ale drumurilor, ale electricităţii şi de aprovizionarea cu gaze şi apa, dar contractele administrative au penetrat şi în sfera „socialului”, fiind considerată contract administrativ, de exemplu, convenţia dintre Casa Naţională de Asigurare Medicală şi organizaţiile naţionale ale medicilor, sens în care s-a pronunţat şi Consiliul de Stat în 1974. Referiri la teoria contractelor administrative se fac şi în cursurile de Drept administrativ cu caracter general sau în cele consacrate principiilor generale de drept administrativ, însă studierea aprofundată a diferitelor tipuri de contracte se face în cadrul disciplinelor de: Drept administrativ special, Drept administrativ economic, Dreptul administrativ al bunurilor, Dreptul urbanismului, Dreptul administrativ domenial, etc.

Analizând concepţiile, pe fond, ale autorilor din perioada interbelică şi ale autorilor din doctrina occidentală actuală constatăm anumite deosebiri: noţiunea de contract administrativ variază sub aspectul spaţiului semantic, chiar în aceeaşi perioada de la un autor la altul, de obicei de la un autor de drept civil (drept privat) la un autor de drept public (drept administrativ).

Considerăm necesar să facem o scurtă trecere în revistă a principalelor opinii exprimate de-a lungul timpului pentru a delimita, cât mai exact, conţinutul şi sfera noţiunii de contract administrativ.

1.2 Actualitatea noţiunii de contract administrativ în doctrina noastră.

În doctrina franceză, cât şi în doctrina românească interbelică, noţiunea de contract administrativ este intim legată de noţiunea de domeniu public şi respectiv de serviciul public, ambele redevenind noţiuni de ordin constituţional, acum, în România.

Doctrina administrativă (şi chiar doctrina de drept civil) a admis teza contractelor administrative în condiţiile legislative anterioare deloc favorabile acestei teorii (în schimb favorabile unei teorii a contractelor economice ajungându-se la fundamentarea unui drept economic, a unui contencios economic etc.) şi o abandonează acum când dreptul public a redobândit importanţa sa firească.