Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național

1.Noţiune,natura juridică şi importanţa contractului colectiv de muncă

1.1.Cadrul legal naţional

Anterior anului 1990,contractul colectiv de muncă nu a exercitat un rol esenţial în sensul reglemantării negociate (locale) faţă de cea realizată legal,în mod centralizat,la nivel statal.

Începând cu anii 1990,reglementarea contractului colectiv de muncă ilustrează în modul cel mai elocvent dinamica specifică legislaţiei muncii în noile condiţii economico-sociale şi politice.

Iniţial,negocierea colectivă a fost statuată prin legea nr.13/1991privind contractul colectiv de muncă.După cinci ani de aplicare a acestei legi,a fost adoptată o nouă lege în materie,respectiv legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă,iar la un interval scurt s-a adoptat legea nr. 143/1997 pentru modificarea şi completarea legii 130/1996.

1.2.Noţiune

În dreptul nostru civil,respectiv Codul civil,termenii de contract şi convenţie sunt sinonimi. Sub aspect istoric,Codul muncii a utilizat şi utilizează ,de regulă,terminologia de contract colectiv de muncă

Contractul colectiv de muncă este,conform art.236 alin.1 din Codul muncii şi art.1 din legea nr.130/1996,convenţia încheiată în formă scrisă între patron sau organizaţia patronală ,pe de o parte,şi salariaţi reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege,de cealaltă parte,prin care se stabilescc clauze privind condiţiile de muncă,salarizarea precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

În literatura juridică de specialitate de-a lungul timpului până în prezent,s-au dat mai multe definiţii contractului colectiv de muncă:

a)”Un regulament care stabileşte între două grupuri sociale un fel de lege în conformitate cu care vor trebui să fie încheiate pe viitor contractele individuale de muncă” ;

b)”un fel de reglementare a muncii convenită între cei doi factori ai producţiei:capitalul,reprezentat prin patroni şi muncă,repezentată prin lucrători” ;

c)”acordul prealabil intervenit între o colectivitate de lucrători şi un patron sau o colectivitate de patroni privitoare la condiţiile de muncă şi salarizare” ;

d)”un contract încheiat între părţile împuternicitesă realizeze acordul colectiv destinat să reglementeze drepturile şi obligaţiile părţilor şi să stabilească normele legale,în special care privesc încheierea,conţinutul şi încetarea contractelor individuale de muncă” ;

e)”acordul încheiat între un patron sau un grup de patroni şi una sau mai multe organizaţii sindicale reprezentative ale salariaţilor în vederea fixării în comun a condiţiilor de angajare şi de muncă ,precum şi garanţiile sociale” ;

f)”acordul scris şi în prealabil negociat,încheiat între partenerii sociali,la diferite niveluri,care urmăreşte crearea unui cadru general şi unitar în desfăşurarea relaţiilor de muncă şi care se referă la condiţiile de muncă,precum şi la orice alte aspecte convenite de părţi în legătură directă sau indirectă cu relaţia de muncă”

Actele normative au definit contractul de muncă astfel:

-convenţia privitoare la condiţiile de muncă şi salarizare încheiată,pe de o parte,de unul sau mai mulţi întreprinzători,de grupări sau asociaţii ale acestora şi pe de altă parte,de asociaţiile profesionale sau grupări de salariaţi ;

-o convenţie care se încheie între Comitetul Sindical din intreprinderesau instituţie ,ca reprezentat al muncitorilor şi funcţionarilor,pe de o parte şi cei care angajează ,pe de altă parte ;