Contractul de Arendare

I. NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE

„Codul civil a reglementat contractul de arendare în art.1454-1469, ca o variantă a contractului de locaţiune, ca un instrument juridic specific de închiriere a fondurilor rurale.

Dacă în perioada 1945- 1989 acest contract a devenit inaplicabil, refuzându-se atât prin doctrină, cât şi în practica judiciară, să i se dea eficienţa juridică, prin Legea arendării nr. 16/1994, contractul de arendare a primit o nouă reglementare legală.

Potrivit art.26 din Legea nr.16/1994, „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei civile, în măsura în care acestea nu sunt contrare prezentei legi”, astfel încât, în prezent, rezultă că vor fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 16/1994, iar în completarea acestora se aplică normele prevăzute de Codul civil.

Spre deosebire de locaţiune, contractul de arendare este un contract solemn, cerinţele formei scrise şi a înregistrării în termen de 15 zile de la încheiere la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate fiind prevăzute “ad validitatem”, sub sancţiunea nulităţii absolute (art.6 şi art.24 din Legea 16/1994).

Potrivit art.2 din legea 16/1994, „prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole, denumit arendator şi arendaş, cu privire la exploatarea terenurilor agricole, pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi”.

Vom defini contractul de arendare, ca fiind un contract prin care una dintre părţi, numită arendator, transmite celeilalte părţi, numită arendaş, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată şi în schimbul unui preţ, numit arendă, stabilite de părţi.

Părţile contactante pot fi persoane fizice sau juridice. Arendator poate fi proprietarul bunurilor agricole, uzufructuarul sau alt deţinător legal al acestor bunuri, iar arendaş poate fi numai cetăţean roman cu domiciliul în România sau persoană juridică de naţionalitate română, cu sediul în România şi cu obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole (art.3 alin.2 şi 3).

Reglementare

Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr.16/1994 (modificată prin L.nr.58/1995 şi L.nr.65/1998 pentru modificarea şi completarea L.nr. 16/1994) şi Normele metodologice aprobate prin Ordinul 26/1994 al ministrului agriculturii şi alimentaţiei. În completarea acestora se aplică Codul Civil (art.1454 şi următoarele).

Alte reglementări:

D. nr.46/1994 privind promulgarea Legii arendării;

L. nr.58/1995 pentru modificarea şi completarea articolului 25 din Legea arendarii nr.16/1994 modifică şi completează art. 25;

L. nr.65/1998 pentru modificarea şi completarea Legii arendarii nr.16/1994

modifică art. 2, art. 3 alin. (1), (2) şi (3), art. 5 lit. f, art. 7, art. 8 alin. (1) şi (3), art. 10, art. 13; introduce la art. 3 alin. (21) şi alin. (31), art. 211, art. 251; abrogă art. 4 alin. (2), art. 15-17 şi art. 19;

O.U.G. nr.157/2002 pentru completarea Legii arendării nr. 16/1994

introduce alin. (2) la art. 5, alin. (5) la art. 6, art. 252

L. nr.350/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 157/2002 pentru completarea Legii arendării nr. 16/1994 aprobă O.U.G. 157/2002 si modifică art. 4 alin. (1), art.5 alin.(2), art. 8 alin. (2), art.12 alin. (2), art.18, art.251, art.25

L. nr.276/2005 pentru modificarea art. 3 din Legea arendării nr. 16/1994

- modifică, la data aderării României la U.E., art. 3 alin. 2, 21 şi 3;abrogă, la data aderării României la U.E., art. 3 alin. 31