Contractul de Munca de Tip Particular

CAP.I. Contractul individual de muncă de tip particular. Consideraţii generale

Ca orce altă ramură a dreptului,şi dreptul muncii reprezintă un ansamblu de norme juridice cu un obiect distinct de reglementare: relaţii sociale de muncă.Aceste relaţii se stabilesc între angajatori(patroni) şi cei care prestează munca(angajaţi).

Codul muncii actual contine regula, potrivit careia “contractual individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată şi doar prin excepţie se poate încheia şi pe durată determinată,în condiţiile expres prevăzute de lege “.

Durata nedeterminată nu afectează interesele salariaţilor ci, dimpotrivă , constitue o măsură de protecţie a contractului, având menirea de a asigura dreptul la stabilitate în muncă.De asemenea nu afectează nici interesele angajatorului,asigurându-se astfel o mai bună planificare şi organizare a muncii,o modelare şi perfectionare a calificării personalului.

Codul muncii reglementează pe lânga contractual individual de muncă şi numeroase contracte particulare în baza carora se prestează munca în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Contractele de tip particular restrâng sfera de utilizare a convenţiilor civile de prestări servicii ,care procură angajaţilor avantaje de ordin fiscal.Pe lângă Contractul individual de muncă Codul mai are reglementate urmatoarele contracte de tip particular:

• Contractul individual de muncă pe durată determinată;

• Contractul privind muncă prin agent de muncă temporar;

• Contractul individual de muncă cu timp parţial;

• Contractul individual de munca la domiciliu;

• Contractul de ucenicie;

• Telemunca;

CAP.II .Contractul individual de muncă pe durată determinată

Prin excepţie, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile Codului muncii, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului său de valabilitate şi de cel mult două ori consecutiv.

Această prevedere urmăreşte eradicarea(dezrădăcinarea) practicii unor angajatori de a angaja pe perioadă determinată pentru acelaşi post, acelaşi salariat sau persoane diferite, fără ca postul respectiv să mai fie ocupat vreodată de un salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Scopul urmărit de aceşti angajatori este finalizarea contractului individual de muncă prin ajungerea la termen, fără nici o altă formalitate.

Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. Forma scrisă a acestui contract este o condiţie de validitate (ad validitatem) şi nu doar una de probă (ad probationem). În lipsa formei scrise se prezumă că respectivul contract individual de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată.

Prin urmare, contractul individual de muncă se încheie, ca regulă generală, pe durată nedeterminată. Situaţiile în care legea permite încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată sunt prevăzute expres şi limitativ de art. 81 din Codul muncii şi sunt următoarele:

a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă;

b) creşterea şi/sau modificarea temporară a activităţii angajatorului;

c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;

d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;

e) în alte cazuri prevăzute expres de legi special ori pentru desfaşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.