Controlul Constitutionalitatii Legilor - Prezentare Comparata intre Modelul American si cel European

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Controlul Constitutionalitatii Legilor - Prezentare Comparata intre Modelul American si cel European.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Claudia Dascalu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

1.Apariţia controlului constituţionalităţii legilor în SUA şi Europa

Democraţia s-a dezvoltat şi se dezvoltă numai în măsura în care relaţia dintre guvernanţi şi guvernaţi) se înclină în favoarea celor din urmă, când conduşii impun conducătorilor, prin modalităţi şi mijloace variate, respectarea drepturilor fundamentale ale individului.

Una dintre premisele statului de drept este şi supremaţia constituţională, învederată în primul rând prin controlul constituţionalităţii legilor, pentru ca în absenţa sa constituţia nu are decât o importanţă simbolică. Justiţia constituţională desemnează ansamblul instituţiilor, procedurilor şi tehnicilor prin care este asigurată supremaţia Constituţiei . În doctrina franceză se foloseşte sintagma control al constituţionalităţii legilor ca şi sinonim pentru justiţia constituţională. Controlul constituţionalităţii legilor este doar una din cele mai importante tehnici care compun justiţia constituţională, deci nu se identifică cu aceasta.Având în vedere diferitele clasificări ale formelor de control,”formele embrionare ale controlului de constituţionalitate apar o dată cu cristalizarea regimului constituţional.

Formele incipiente ale controlului constituţionalităţii legilor au fost forme de control politic,care se circumscriau raporturilor de putere existente între monarh şi adunările de stări.Acest tip de control se fundamenta pe trei piloni : raportul dintre dreptul natural şi cel pozitiv,respectul legii şi necesitatea Constituţiei scrise şi viza în special Parlamentul. Ulterior însă,o dată cu conturarea celei de-a treia componentă a puterii de stat,cea judecătorească şi asumarea de către judecător a rolului de “a împărţi dreptatea” şi de a sancţiona orice încălcare a legii,puterea judecătorească şi-a asumat treptat şi rolul de a sancţiona chiar şi încălcarea legii fundamentale, punând bazele controlului jurisdicţional al constituţionalităţii şi ulterior,ale controlului politico-jurisdicţional.Primele exemple de control jurisdicţional de constituţionalitate trebuie să le căutăm în sistemul constituţional britanic,deşi este adevărat că a fost nevoie de intervenţia Curţii Supreme a SUA (1803) pentru a pune bazele unui sistem de control judecătoresc de constituţionalitate a legilor (judicial review).

Controlul constituţionalitătii legilor, teoretizat de Kelsen (1918), este organizat în două mari sisteme: controlul printr-un organ jurisdicţional, denumit şi sistemul american şi controlul printr-un organ unic special şi specializat sau sistemul european.

Modelul American a fost prima dată consacrat în Statele Unite ale Americii, la 1803, în cauza ramasă celebră: Marbury versus Madison. Este de necontestat faptul că adoptarea în 1787 a Constituţiei Statelor Unite ale Americii a reprezentat un liant care a dus la întărirea tinerei federaţii americane. Dar niciuna dintre prevederile acestei Constituţii nu consacra,nici atunci şi nici în prezent, controlul de constituţionalitate. Chiar dacă la nivel doctrinar au fost o serie întreagă de luări de poziţie în susţinerea supremaţiei Constituţiei, era nevoie de un act juridic care să fundamenteze principiul supremaţiei legii fundamentale a federaţiei în raport cu celelalte legi şi cu constituţiile statelor federale. Era esenţial ca principiul admisibilităţii controlului judiciar de constituţionalitate să fie consacrat în aşa fel încât să capete valoare indiscutabilă, iar calea jurisprudenţială era cea mai potrivită. Pretextul l-a constituit refuzul lui Madison (ministru al justiţiei sub presedinţia lui Jefferson) de a-i înmâna lui Marbury actul numirii în funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie, act care fusese emis de fostul preşedinte Adams. Curtea Supremă, condusă de Chief John Marshall, a constatat că legea care obliga pe ministrul justiţiei să înmâneze acest act este neconstituţională, deoarece noul preşedinte ,Jefferson, avea dreptul constituţional să instaleze în funcţie un judecător pe care îl considera că este conform viziunii sale. Astfel, deşi la putere, ca urmare a alternanţei, erau antifederaliştii lui Jefferson, ei şi-au manifestat din plin acordul la soluţia Curţii Supreme de Justiţie, iar decizia pronunţată a inaugurat controlul constituţionalităţii legii pe cale pretoriana care, paradoxal, a avut printre alte consecinţe întarirea federatiei americane.

Judecătorul John Marshall, inspiratorul deciziei Curţii Supreme de Justiţie, a fundamentat atunci controlul constituţionalităţii pe un raţionament ce a rămas clasic: ori Constituţia este superioară legii, care, deci trebuie să i se conformeze, or, daca are aceeaşi putere ca o lege, Constituţia este inutilă, putând fi modificată oricând de legiuitorul ordinar, ca şi oricare altă lege. Și în prezent, controlul de constituţionalitate în Statele Unite ale Americii se realizează tot pe cale pretoriană, datorită existenţei sistemului de common law, bazat pe preeminenţa precedentului judiciar.

Modelul american cunoaste două sisteme: sistemul difuz când controlul poate fi efectuat de orice instanţă din ţara respectivă şi sistemul concentrat, cand controlul aparţine numai instanţei supreme.Controlul printr-un organ jurisdicţional al constituţionalităţii legilor presupune posibilitatea tuturor instanţelor de a verifica constituţionalitatea legilor, la sesizarea uneia din părţile implicate într-un litigiu dat. Totuşi, în cadrul sistemului american de control al constituţionalităţii legilor, rolul cel mai important aparţine Curţii Supreme, plasate în vârful ierarhiei sistemului judiciar.

Modelul european a fost influenţat de concepţia şcolii normativiste a lui Hans Kelsen, ce a fundamentat necesitatea controlului pornind de la realitatea structurii sistemului juridic în formă de piramidă, având Constituţia ca normă supremă,acest caracter de lege cu o forţă juridică superioară fiind caracteristic şi sistemului american după cum am menţionat anterior. Modelul american de justiţie constituţională era cunoscut în Europa şi chiar au fost unele încercări sporadice de adoptare a acestui model. Este de remarcat aici că, în România, cu ocazia „procesului tramvaielor din Bucureşti” (1912), controlul jurisdicţional al constituţionalităţii legilor a intrat în circuitul jurisprudenţial al instanţelor, în condiţiile în care, la acea vreme, doar Elveţia, Norvegia şi Grecia preluaseră modelul american al constituţionalităţii legilor.Respingerea, în statele europene, a încercării de „grefă a modelului american”a avut la bază dezavantajele acestui model dar şi o serie de alte motive: raţiuni istorice, raţiuni teoretice şi raţiuni instituţionale şi politice.

Modelul european este rezultatul evoluţiei modelului american; s-a dezvoltat în Europa în mai multe valuri succesive: după primul război mondial (Austria, Cehoslovacia), ca urmare a prăbuşirii regimurilor fasciste sau autoritare (Germania, Italia, Spania, Portugalia) sau a unor schimbări de regim (Franţa după Constituţia din 1958, Belgia după federalizare) si după căderea regimurilor comuniste în tările din răsăritul Europei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Controlul Constitutionalitatii Legilor - Prezentare Comparata intre Modelul American si cel European.doc

Alte informatii

Facultatea de Drept,anul I