Cooperarea Penală Europeană și Internațională în Materia Extrădării

Extradarea poate avea loc pe baza angajamentelor pe care statele si le-au asumat precum si în baza unor tratate, conventii sau acorduri bilaterale, precum si în baza unor legislatii uniforme. Conventia europeana de extradare, stipuleaza în cuprinsul art.28, aln.1 teza 2, faptul ca: „partile nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale (de tipul legislatiilor uniforme), decât pentru completarea dispozitiilor prezentei conventii sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta”.

România a aderat la aceasta Conventie la aproape 40 de ani de la adoptarea ei de catre statele membre ale Consiliului Europei, la aceasi data, respectiv 14.05.97 si de-a lungul timpului, a încheiat conventii de asistenta juridica cu mai multe state, si anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Populara Democrata Coreeana, Cuba, Franta, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.

Extradarea apare ca un act bilateral ce intervine între doua state: unul pe teritoriul caruia se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare (statul solicitat) si altul care este interesat în pedepsirea infractorului si care adreseaza în acest scop cererea de extradare (statul solicitant). Prin finalitatea sa, extradarea este deci un act de asistenta judiciara internationala în materie penala, prin care un infractor este transferat dintr-un stat în altul pentru a fi tras la raspundere pentru infractiunea savârsita .

În anul 2001, vrând sa-si alinieze legislatia cu cea europeana, Parlamentul României a promulgat Legea nr. 296 din 7 iunie, privind extradarea, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 326/18.06.2001.

În anul 2004 este publcata în Monitorul Oficial nr. 594, în data de 01 iulie, Legea 302/2004 , care stabileste cadrul juridic în domeniul cooperarii internationale în materie penala.

Prin acest act normativ, care abroga legile sus-mentionate, cadrul juridic intern în domeniul de referinta a fost armonizat cu cele mai noi instrumente comunitare în materie si se asigura o reglementare unitara a diferitelor forme de cooperare judiciara internationala în materie penala. Legea reprezinta nu doar un pas important spre integrarea României în spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii Europene, ci si un raspuns la noile provocari ale criminalitatii transnationale.

Prin intermediul acestei noi reglementari, România se alatura eforturilor comunitatii internationale în lupta impotriva criminalitatii transfrontaliere.

Premisele adoptarii Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala

În conditiile în care criminalitatea transnationala organizata a dobândit, odata cu deschiderea frontierelor, o amploare din ce în ce mai mare, cooperarea judiciara internationala în materie penala constituie, alaturi de cooperarea politieneasca, singurul mijloc eficient de a raspunde acestui fenomen.

De altfel, cooperarea judiciara internationala în materie penala reprezinta o componenta importanta a capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeana – „Cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI)”. De aceea, în cadrul procesului de integrare a României în spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii Europene s-a impus ca o premisa obligatorie pentru finalizarea negocierilor si asimilarea normelor europene în materia cooperarii judiciare.

România a ratificat cele mai importante instrumente multilaterale în domeniul asistentei judiciare internationale în materie penala sau continând dispozitii în aceasta materie, adoptate sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si a Consiliului Europei. De asemenea, tara noastra a încheiat, de-a lungul timpului, numeroase întelegeri bilaterale privind asistenta judiciara internationala în materie penala.