Criminalitatea Feminină

Introducere

Se spune ca infracţiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului deţinut de acestea în societate. Din această perspectivă, ele aproape că se pot considera egale bărbaţilor întrucât, mai ales în cadrul organizaţiilor de trafic de droguri, implicarea lor nu mai este deloc una marginală.

Actualitatea temei date se manifestă prin faptul că a luat amploarea numărul de infracţiuni săvăşite de femei, fiinţe care pe parcursul a cîtorva secole au fost considerate incapabile de a săvîrşi crime. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă (cu excepţia prostituţiei) şi nu au pus probleme de violenţă în închisoare, de aceea criminalitatea feminină a fost rar studiată. În ceea ce priveşte prezenţa femeilor în lumea criminalităţii, din anii ’80, lucrurile nu mai stau ca pe vremuri. Potrivit sociologilor, în ton cu societatea, noua criminalitate este din ce în ce mai “deschisă”, oferind “oportunităţi” tot mai mari femeilor.

Infracţiuni tipice bărbaţilor în trecut, sunt de-acum comise de tot mai multe femei, iar statisticile, elocvente, definesc amploarea fenomenului: într-o creştere exponenţială.

Scopul tezei constă în depistarea cauzelor şi condiţiile care determină inferioritatea numerică a criminalităţii feminine comparative cu cea masculină în Republica Moldova, în analiza stării, structurii şi dinamicii criminalităţii feminine începînd cu anii 90 ai sec. XX-lea, precum şi în determinarea factorilor care favorizează creşterea indicilor acestui tip de criminalitate pe parcursul următorilor ani.

Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost utilizate diferite metode, ca metoda statistică, descriptivă, comparativă, analiza diferitor teorii din criminologie pentru a determina trăsăturile criminalităţii feminine. Lucrarea este bazată pe rezultatele cercetărilor şi opiniilor specialiştilor în domeniu.

S-au analizat datele statistice elaborate de Biroul Naţional de Statistică în scopul analizei stării, stucturii şi dinamicii criminalităţii feminine în Republica Moldova.

Este importantă o abordare diferită atunci când se studiază criminalitatea feminină. Au fost puse o serie de întrebări în acest sens:

1. Sunt femeile şi bărbaţii la fel de predispuşi să comită infracţiuni?

2. Sunt infracţiunile comise de femei diferite, mai ascunse şi mai greu de descoperit?

3. Îşi asumă femeile mai degrabă rolul de instigator decât pe cel de autor în comiterea infracţiunilor?

4. Este sistemul justiţiei penale mai îngăduitor cu femeile, sunt autorităţile mai puţin dispuse să le aresteze, să le sancţioneze şi să le priveze de libertate?

5. Este delincvenţa în rândul femeilor o problemă a societăţii moldave de astăzi?

6. Care sunt formele de manifestare ale criminalităţii feminine?

7. Care sunt metodele de prevenire ale acestui fenomen?

CAPITOLUL I: Criminalitatea feminină- consideraţii generale

Prăbuşirea sistemului comunist a determinat o explozie a mijloacelor de informare în masă. Prin intermediul acestora, un public vast a avut posibilitatea să afle aspecte legate de criminalitate, care au fost prezentate pînă la acel moment în mod denaturat.

Dacă în stradă am pune o întrebare trecătorilor cu referire la criminalitatea feminină, probabil, majoritatea vor menţiona prostituţia, escrocheria. Însă o întrebare referitoare la femei crinimale ar fi şi mai dificilă. Doar persoane cu o cultură generală dezvoltată vor menţiona pe Regina Maria ( The Bloody Mary) sau Elisabeta Bathory ( Contesa Dracula). Nu numai simpli oameni nu îşi dau un raspuns referitor la criminalitatea feminină, ci şi teoriile criminologice tradiţionale nu au găsit un raspuns la întrebarea legată de cauyele criminalităţii feminine. Ezplicaţia dată este că numarul infracţiunilor comise de femei este mult prea mic pentru a îngrijora pe cineva.

La momentul actual există două probleme în legătură cu cercetarea criminalităţii feminine:

1) problema generalităţii- dacă teoriile care descriu bărbaţii criminali pot fi aplicate femeilor;

2) problema ratei de gen- de ce femeile comit mai puţine infracţiuni decît bărbaţii.

Oamenii de ştiinţă au lansat ipoteze referitoare la sferele separate. Sferele separate cuprind un set de idei desprelocul bărbaţilor şi al femeilor în ordinea socială existentă în prima jumătate a secolului XIX-lea. Această ideologie plasa bărbaţii în sfera publică (muncă plătită, politică, organe ale statului) şi femeile în sfera privată (casnică, viaţa de familie). Conform opiniei societăţii, femeia reprezenta gardianul moral al căminului familial, iar bărbatul – ca creator şi arbitru formal al moralităţii şi culturii.

1.1. Factorii care contribuie la apariţia criminalităţii feminine

În literatura de specialitate este subliniat faptul că demersul ştiinţific criminologic privind factorii care favorizează comportamentul delicvent vizează atît factorii inviduali, cît şi factorii sociali.

a) Factorii interni (endogeni).