Criminalitatea informatică

Criminalitatea informatica reprezinta un fenomen al zilelor noastre, reflectat în mod frecvent în mass-media. Un studiu indica faptul ca teama de atacuri informatice o depaseste în intensitate pe cea fata de furturi sau fraude obisnuite. Cercetarile criminologice asupra infractiunilor realizate prin sistemele informatice se afla înca în stadiul tatonarilor. Chiar si cele realizate pâna în acest moment tind sa schimbe modul clasic în care sunt privite infractiunile în sistemele actuale de justitie penala. Doar o mica parte din faptele penale legate de utilizarea sistemelor informatice ajunge la cunostinta organelor de cercetare penala, astfel încât este foarte greu de realizat o privire de ansamblu asupra amplorii si evolutiei fenomenului.

Numarul cazurilor de infractiuni informatice este în continua crestere. Astfel, în Germania au fost înregistrate, în 1996, 32.128 de astfel de cazuri, în Olanda, în perioada 1981-1992, au fost întâlnite 1.400 de cazuri, iar în Japonia, între 1971 si 1995, 6.671 de cazuri. S-a estimat ca doar 5% din faptele comise ajung la cunostinta organelor de urmarire penala. Pentru a contracara aceasta lipsa de informatie, s-a recurs la procedeul sondajelor. Ultimul sondaj efectuat de Computer Crime Institute si Federal Bureau of Investigation (FBI) în 2005 indica pierderi de 201.797.340 de dolari în cazul a 538 de întreprinderi si institutii chestionate din SUA.

În cursul anului 2003, serviciile specializate din România au cercetat doar 200 de infractiuni de natura informatica, din care 50% au fost licitatii electronice frauduloase, 30% erau bunuri comandate on-line fraudulos, 10% au privit accesul neautorizat la sisteme informatice si 10% s-au referit la scrisori nigeriene, transmiterea de virusi, pornografia infantila si folosirea de identitati false .

Cifra neagra este motivata de mai multe cauze, dintre care amintim:

"tehnologia sofisticata utilizata de faptuitori;

"lipsa instruirii specifice a ofiterilor din cadrul organelor de urmarire penala;

"lipsa unui plan de reactie în caz de atacuri ale victimelor acestor fapte penale, situatie ce poate duce la neidentificarea pierderilor provocate;

"retinerile în a raporta organelor de cercetare penala savârsirea infractiunilor. În aceasta din urma situatie, chiar daca infractiunea a fost sesizata, victimele nu înstiinteaza organele de urmarire penala în vederea descoperirii si sanctionarii faptuitorului. Motivatiile acestui comportament sunt multiple :

preocuparile legate de imaginea publica, e ar putea fi afectata de publicitatea în jurul infractiunii;

dorinta de a nu suporta costurile unei eventuale investigatii, având în vedere complexitatea unei asemenea cercetari;

imposibilitatea recuperarii pierderilor suferite, chiar în cazul identificarii faptuitorului.

În acelasi timp, investigatiile în domeniul infractionalitatii informatice sunt, prin natura lor, complexe si implica utilizarea de echipamente sofisticate, având costuri ridicate. De asemenea, pregatirea personalului de specialitate este un proces de durata si presupune costuri mari. Asemenea investigatii sunt consumatoare de timp. Un investigator în domeniul criminalitatii informatice poate lucra la maximum 34 cazuri pe luna, în timp ce un investigator traditional poate solutiona între 40 si 50 de cazuri în aceeasi perioada de timp .