Curtea Constituțională a României

1. Controlul Constituţionalităţii în România

În România, controlul Constituţionalităţii işi găseşte reglementarea în art. 142-147 din Constituţie, precum şi în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările din anul 1997.

În dezvoltarea dispoziţiilor Constituţionale şi legale, Curtea Constituţională şi-a adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare. Dispoziţii privind competenţa Curţii Constituţionale mai sunt şi în alte legi, ca de exemplu în Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României.

Constituţia României încredinţează controlul Constituţionalităţii unei autorităţi publice denumite Curtea Constituţională. Aceasta este formată din 9 judecători numiţi pentru o durată de 9 ani, fără posibilitate de prelungire sau reînnoire a mandatului, trei de către Camera Deputaţilor, trei de către Senat, trei de către Preşedintele României. Preşedintele Curţii Constituţionale este ales, dintre judecătorii Curţii, de către aceştia, prin vot secret, pentru o durată de 3 ani.

Membrii Curţii Constituţionale, se reînnoiesc, la fiecare 3 ani cu cate o treime, procedeu ce permite îmbinarea experienţei şi continuităţii cu noile tendinţe.

Condiţiile Constituţionale pentru a putea Candida la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale sunt următoarele:

- pregătire juridică superioară - înaltă competenţă profesională

- o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior juridic

In activitatea lor judecătorii sunt independenţi si sunt inamovibili pe durata mandatului. Ei nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea soluţiilor. De asemenea, judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi in judecată penală ori contravenţională decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, si la cererea Procurorului General.

Activitatea Curţii Constituţionale nu priveşte numai controlul Constituţionalităţii legilor, ci cuprinde si alte domenii, desigur in strânsa legătura cu aplicarea si respectarea Constituţiei.

De aceea având in vedere complexitatea si natura atribuţiilor Curţii Constituţionale, precum si procedurile potrivit cărora îşi realizează aceste atribuţii ea poate fi considerată o autoritate publică politico-jurisdicţională. Caracterul politic rezulta din modul de desemnare a membrilor Curţii Constituţionale, precum si din natura unor atribuţii, caracterul jurisdicţional rezultând din principiile de organizare si funcţionare, precum si din alte atribuţii si proceduri. Curtea Constituţionala este garantul suprem al Constituţiei. Ea este unica autoritate jurisdicţionala constituţionala din România si este independenta fata de orice alta autoritate publica, iar competent sa nu poate fi contestata de nici o autoritate publica.