Curtea de Justiție Europeană

INTRODUCERE

Instituind Comunităţile europene şi, ulterior, Uniunea europeană, statele membre s-au angajat ca obiectivele asumate să fie aduse la îndeplinire prin intermediul unor instituţii specifice, potrivit competenţelor ce le sunt atribuite. În acelaşi timp, aceste state trebuie să acţioneze nu numai în mod colectiv, ci şi individual, în sensul punerii în aplicare a măsurilor care le privesc.

Este posibil ca, în realizarea obiectivelor respective, instituţiile comunitare să adopte acte care încalcă dispoziţiile legale comunitare sau ca ele să se abţină a acţiona în sensul cerut de aceste dispoziţii. Nu mai puţin, pot fi afectate chiar interesele legale ale persoaneleor fizice sau juridice sau înseşi aceste persoane pot avea o conduită contrară prevedrilor legale care li se adresează. Nici statele membre, care sunt obligate la un anumit comportament, nu acţionează întotdeauna într-un sens compatibil cu obiectivele asumate sau pur şi simplu nu acţionează, iar în unele împrejurări, tribunalele statelor membre au nevoie, pentru rezolvarea unor litigii în care sunt în cauză şi unele reguli comunitare, de unele clarificări ale acestora în sensul interpretării tratatelor comunitare sau al aprecierii validităţii actelor comunitare.

Ca urmare, examinarea eventualelor acţiuni ale intituţiilor comunitare, ale statelor membre sau ale persoanelor, atunci cînd sunt în discuţie norme de drept comunitar care au fost încălcate sau care sunt neclare pentru tribunalele naţionale, a fost încredinţată aproape exclusiv unor organe de jurisdicţie cu o competenţă specială comunitară – Curtea de Justiţie şi Curtea de primă intanţă. În această lucrare vom examina competenţa, componenţa acesteia precum şi procedura de examinare a cazurilor în instanţă.

§. 1. GENERALITĂŢI

Instituind cele trei Comunităţi Europene şi Uniunea Europeană, statele membre au convenit ca obiectivele acestora să fie realizate prin instituţiile comunitare, în limitele competenţelor atribuite, fără a fi exclusă propria lor contribuţie în mod individual.

De aceea, examinarea acţiunilor instituţiilor comunitare, ca şi ale statelor membre ori ale persoanelor , sub aceste aspecte, a fost încredinţată, în lipsa conturării altor forme şi metode care să fie implicate în mod deosebit aproape exclusiv unor organe de jurisdicţie cu o competenţă specială comunitară.

Ca atare, a revenit Curţii de Justiţie îndatorirea de a garanta că, în interpretarea şi aplicarea Tratatului cu privire la CEE, este respectată legea.

Curtea este chemată să îndeplinească această funcţie esenţială nu ca o jurisdicţie internaţională, ci în condiţii identice ale jurisdicţiilor statale.

Curtea de Justiţie nu este o jurisdicţie internaţională, ea fiind jurisdicţia internă a Comunităţii după modelul jurisdicţiilor statelor, atît prin persoana justiţiabililor, cît şi prin competenţă, natura litigiilor care îi sunt supuse, procedura după care statuează .