Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. Benone Pusca

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

1. Statutul Consiliului Europei 3
2. Noua Curte Europeană a Drepturilor Omului 5
2.1. Compunerea Curţii Europene a Drepturilor Omului 6
2.2. Organizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului 7
2.3. Condiţiile de admisibilitate a cererii 10
3. Sistemul național de protecție a Drepturilor Omului 12
4. Procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 16
Bibliografie 20

Extras din document

1. Statutul Consiliului Europei

Consiliul Europei, cu sediul la Strasburg, a luat naştere la 4 mai 1949 şi reuneşte toate statele Uniunii Europene precum şi alte state din centrul şi estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, şi este diferit şi de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniţi din parlamentele naţionale, şi cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de "Comitetul Miniştrilor", alcătuit din miniştrii de externe ai statelor membre.

Membrii fondatori ai acestei organizaţii au fost: Anglia, Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Novegia, Olanda şi Suedia. Ca urmare a primirii succesive de noi membri de-a lungul anilor, Consiliul Europei are 47 de membri.

Preambulul Statutului Consiliului Europei stipulează că în concepţia statelor membre „edificarea păcii bazată pe justiţie şi cooperare internaţională este de interes vital pentru păstrarea societăţii umane şi civilizaţiei.” Motiv pentru care membrii originari ai organizaţiei îşi exprimă „ataşamentul lor pentru valorile spirituale şi morale care sunt moştenirea comună a popoarelor lor şi sursa reală a libertăţii individuale, libertăţii politice şi statului de drept, principii care formează baza oricărei democraţii autentice.”

Scopul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai strânse între ţările membre, în vederea salvgardării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul comun al lor şi favorizarea progresului economic şi social al membrilor săi (art.1, pct.a).

Realizarea acestui scop se va împlini prin următoarele acţiuni: examinarea de către organele Consiliului a problemelor comune ţărilor membre; încheierea de acorduri; adoptarea de acţiuni comune ale statelor membre în domeniile economic, social, cultural, ştiinţific şi administrativ, ca şi în ceea ce priveşte salvgardarea si promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (art.1, pct.b).

Statutul Consiliului Europei prevede o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească statele care doresc să devină membre ale acestei organizaţii şi anume: fiecare membru trebuie să accepte principiile statului de drept; fiecare persoană aflată sub jurisdicţia respectivului stat trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Calitatea de membru al Consiliului Europei o poate dobândi orice stat care se poate conforma condiţiilor de mai sus şi care are voinţa de a le realiza în practică.

În ceea ce priveşte organele Consiliului Europei, acestea sunt: Comitetul de Miniştri şi Adunarea Parlamentară.

Comitetul de Miniştri reprezintă principalul organ al Consiliului şi este alcătuit din Miniştrii Afacerilor Externe din toate statele membre ale Consiliului, fapt pentru care ei apar în calitate de reprezentanţi ai guvernelor şi nu cu titlu individual, ca experţi în domeniul drepturilor omului.

Comitetul de Miniştri este competent să examineze, la recomandarea Adunării Parlamentare sau din proprie iniţiativă, măsurile necesare realizării scopului organizaţiei, inclusiv încheierea de acorduri internaţionale, precum şi adoptarea de către statele membre a unei politici comune faţă de diferitele probleme (art.15).

Comitetul de Miniştri are obligaţia să prezinte un raport de activitate Adunării Parlamentare. El poate să înfiinţeze comitete sau comisii cu caracter consultativ sau tehnic în scopurile pe care le consideră necesare.

Adunarea Parlamentară este organul deliberant al Consiliului Europei şi este compusă din reprezentanţi ai fiecărui stat membru, aleşi de către Parlamentul naţional dintre membrii săi. Ca organ deliberativ, ea dezbate problemele care ţin de competenţa sa şi transmite Comitetului de Miniştri concluziile sale sub formă de recomandări. În cadrul competenţei sale şi Adunarea Parlamentară poate înfiinţa comisii sau comitete care sunt însărcinate să examineze şi să raporteze în legătură cu anumite probleme.

Incă de la constituirea Consiliului Europei, principiul respectării drepturilor omului a fost una dintre pietrele de temelie ale organizaţiei. În timpul unei reuniuni de la Haga din 1948, Congresul Europei a fost catalizator pentru crearea Consiliului Europei prin adoptarea unei rezoluţii având următorul conţinut:

- Apreciază că Uniunea sau Federaţia ce va lua naştere trebuie să rămână deschisă către toate naţiunile europene cu o guvernare democratică care se vor angaja să respecte o Cartă a drepturilor Omului;

- Hotărăşte să creeze o Comisie pentru imediata îndeplinire a dublei sarcini de a redacta acestă cartă şi de a enunţa normele cărora un Stat trebuie să i se conformeze pentru a merita numele de democraţie.

- Orice membru al Consiliului Europei recunoaşte principiul supremaţiei dreptului şi principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile omului şi de libertăţle fundamentale.

Numeroase alte dispoziţii din Statutul Consiliului Europei subliniază importanţa drepturilor omului şi articolul 8 stipulează chiar că grave încălcări ale drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale justifică suspendarea sau excluderea unui stat membru al Consiliului Europei.

Activităţile desfăşurate de Consiliul Europei au în centrul lor respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului, adoptată în 1950 şi organul judiciar instituit prin aceasta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sunt cele mai importante instrumente şi mijloace prin care Consiliul Europei îşi duce la îndeplinire principalul scop al activităţilor sale.

2. Noua Curte Europeană a Drepturilor Omului

Activităţile desfăşurate de Consiliul Europei au în centrul lor respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului, adoptată în 1950 şi organul judiciar instituit prin aceasta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sunt cele mai importante instrumente şi mijloace prin care Consiliul Europei îşi duce la îndeplinire principalul scop al activităţilor sale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului are sediul la Strasbourg, în Franţa, la Palatul Drepturilor Omului. Ea funcţionează permanent, fiind organul judiciar european ce are sarcina să protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale individului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Curtea Europeana a Drepturilor Omului.doc