Curtea Europeană a Drepturilor Omului

1.Despre CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un tribunal internațional care are sediul la Strasbourg. El este compus dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. Acestea sunt astăzi în număr de 46. Judecătorii acționează la Curte cu titlu individual si nu reprezintă nici un stat. Pentru tratarea plângerilor, Curtea este asistată de o grefă compusă în special din juriști care provin din toate statele membre (numiți și „referenți”). Aceștia, complet independenți de țara lor de origine, nu reprezintă nici reclamanții nici statele.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ȋși are originile ȋn Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1950, semnată la Roma, pe 4 noiembrie și intrată ȋn vigoare ȋn septembrie 1953. Convenția a reprezentat primul efort colectiv ȋn direcția impunerii și respectării drepturilor afirmate de Convenția Universală. În prima fază Curtea lucra ȋn tandem cu Comisia Europeană, dar, pe măsura dezvoltării activitații din perioada anilor 1980-1990, activitatea Curții nu a mai fost atât de dependentă de Comisie.

Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare. Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție

Curtea aplică prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului. Verificarea respectării de către state a drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţie, reprezintă misiunea Curţii. In acest sens, aceasta trebuie sesizată printr-o plângere (denumită „cerere”) depusă de persoane sau, uneori, de state. În cazul în care Curtea constată o încălcare a unuia sau a mai multor drepturi de către un stat membru, aceasta emite o hotărâre. Hotărârea este obligatorie, ţara în cauză fiind obligată să o execute.

2.Statele membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului

Următoarele state sunt membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului:

3.Drepturi apărate

Convenția statută urmatoarele drepturi si libertăți:

- dreptul la viață

- interzicerea torturii

- interzicerea scalviei și a muncii forțate

- dreptul la libertate și la siguranță

- dreptul la un proces echitabil

- nici o pedeapsă fără lege

- dreptul la respectarea vieții private și de familie

- libertatea de gândire, de conștiință și de religie

- libertatea de exprimare

- libertatea de ȋntrunire și de asociere

- dreptul la căsătorie