Curtea Europeană de Justiție

I. Noţiuni introductive

Instituind cele trei Comunităţi Europene (CE, CECO şi CEEA/EURATOM) şi Uniunea Europeană, statele membre au convenit ca obiectivele acestora să fie realizate prin instituţiile comunitare, în limita competenţelor atribuite, fără a fi exclusă propria lor contribuţie în mod individual. Comunităţile şi Uniunea nu sunt entităţi sui-generis, ele nu au fost create ca un scop în sine, ci, prin hotărârile care se iau , se implică propria lor responsabilitate faţă de statele membre şi faţă de cetăţenii acestora, ale căror interese trebuie promovate şi protejate, în aşa fel încât să se garanteze respectarea cerinţelor tratelor comunitare şi exercitarea numai a acelor competenţe care izvorăsc din aceste tratate.

Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, revizuit ulterior prin tratatele integrării europene, principalele instituţii ale Uniunii Europene sunt:

- Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia;

- Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care reprezintă fiecare stat membru;

- Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE;

- Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngrijeşte de respectarea legilor europene;

- Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea activităţilor UE

Ca atare, revine Curţii Europene de Justiţie şi Tribunalului de Prima Instanţă, îndatorirea de a asigura, fiecare în cadrul competenţei sale, că, în interpretarea şi aplicarea Tratatului dreptul este respectat (art.220).

II. Definiţia şi natura juridică a Curţii de Justiţie Europene

Curtea de Justiţie Europeană este un organ comunitar sau o instituţie comunitară comună celor trei comunităţi europene care are ca atribuţie principală asigurarea respectării dreptului comunitar în aplicarea şi interpetarea actelor normative comunitare.

Curtea nu deţine competenţe în afara misiunii de a se pronunţa în problemele de delimitare ale competenţelor comunitare de cele ale competenţei conferinţelor interguvernamentale şi de cele introduse prin Tratatele de la Amsterdam şi Nisa.

Curtea este menită să asigure o interpretare unitară a dreptului comunitar; pe întreg teritoriul comunitar apare ca organul jurisdicţional comunitar. Totodată ca natură juridică având în vedere că are o competenţă obligatorie şi nu opţională. Pentru statele membre are calitatea de organ jurisdicţional supranaţional veritabil

Deasemenea, Curtea de Justiţie Europeană având ca justiţiabili state, păstrează natura unui organ jurisdicţional internaţional. Iar dacă avem în vedere că hotărârile sale nu pot fi atacate pe căi ordinare de atac aceasta are şi natura unei instanţe supreme în accepţiunile dreptului naţional. În acelaşi timp însă dacă ţinem cont şi de justiţiabilii persoane fizice şi juridice am putea spune că are şi valenţe de instanţă naţională. Astfel, având atât caracter de instanţă naţională, cât şi de instanţă internaţională, ar avea teoretic un caracter mixt, însă practic este o instanţă „sui generis”fiind organul jurisidicţional al unei ordini juridice independente nemaiîntâtlnite în cadrul dreptului statal sau internaţional public.

Datorită paletei largi a competenţelor cu care este înzestrată, Curtea de Justiţie Europeană apare în ipostaza mai multor feluri de instanţe judecătoreşti întrunind caracteristicile acestora.

În calitate de instituţie jurisdicţională, Curtea are un statut de:

- Curtea constituţională, când interpetează tratatele sau când judecă recursurile Consiliului/Comisiei sau unui stat membru împotriva altui stat membru sau împotriva unei intituţii comunitare pentru nerespectarea obligaţiilorce-i incumbă. De asemenea, se include în această categorie rezolvarea diferendelor dintre statele mambre referitoare la interpretarea şi aplicarea actelor adoptate în baza art.34, pct. 2 din Ttratatul UE, dacă ele nu au fost rezolvate în Consiliu, precum şi a diferendelor dintre statele membre şi Comisie privind interpretarea sau aplicarea convenţiilor încheiate în virtutea art. 34, pct. 2, lit. D din Tratatul UE

- Curte administrativă, când controlează legalitatea deciziilor individuale ale instituţiilor comunitare ori a deciziilor cadru adoptate de Consiliul UE în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală.

- Jurisdicţie civilă sau de muncă, când judecă recursul în daune-interese sau recursurile funcţionarilor comunitari privind situaţia lor administrativă.

- Ca instituţie consultativă, bazată pe art. 300 din Tratatul CEE, care îi permite să emită avize asupra propunerilor referitoare la reviziurea tratatelor şi la compatibilitarea acordurilor externe cu prevederile tratatelor comunitare.

- Ca insituţie ce efectuează interpretarea dreptului comunitar (prin intermediul “chestiunilor prealabile”) şi de cooperare judiciară cu alte jurisdicţii naţionale sau internaţionale. Această funcţiune a fost în parte afectată de limitele impuse prin Tratatul de la Amsterdam în materia vizelor, dreptului de azil, imigrării şi altor politici sau în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare penale.