Diviziunea Dreptului în Drept Public și Drept Privat

CAP. I NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE DREPT

1. Definirea dreptului

Dreptul reprezintă ansamblu normelor juridice edictate sau sancţionate de stat prin care acesta stabileşte drepturile şi obligaţiile indivizilor, modul de organizare şi funcţionare a puterilor statului, precum şi raporturile dintre ele şi prin care sunt instituite şi apărate ordinea şi stabilitatea socială, norme a căror respectare este obligatorie şi asigurată prin forţa de constrângere a statului.

Originea dreptului se intersectează cu procesul de formare a statului. Dreptul s-a format într-o primă fază în mod inconştient, ca rezultat al unui proces psihologic, în care omul reacţiona la anumiţi stimuli externi. La începutul acestei faze, dreptul se prezenta sub forma unor obiceiuri sau practici neunitare, haotice. În a doua fază dreptul deşi încă rudimentar se formează ca acţiune conştientă, fiind impus de o forţă publică.

2. Conceptul de instituţie juridică

Termenul de instituţie juridică presupune:

• un grup unitar de norme juridice care fiecare în parte reglementează din perspective diferite aceleaşi relaţii sociale;

• componentă a sistemului de drept în alcătuirea căruia s include totalitatea normelor juridice care reglementează un mănunchi unitar de relaţii sociale şi instaurează o categorie aparte de raporturi juridice.

3. Normele tehnice (tehnologice)

Prin norme tehnice sau tehnologice intelegem de fapt, anumite reguli ce sunt folosite in productia transformarii materiilor prime in produse finite, sau pana la utilizarea produselor finite, mai exact instructiunile necesare utilizarii.

Principiul ce sta la baza normelor tehnice este minimum de resurse > rezultat maxim.

4. Morala

Sunt autori care considera ca „morala este totalitatea regulilor de comportare a oamenilor. Altii considera morala ca un ansamblu de reguli si conceptii despre bine si rau, despre just si injust, despre admisibil in interzis”.

Avand in vedere definitiile dreptului si ale moralei, constatam, in primul rand, ca atat dreptul, cat si morala se ocupa de comportarea oamenilor, stabilind regului sociale. Numai ca aria de referinta a moralei este mult mai larga decat cea a dreptului.

De aici si o serie de opinii care au sustinut si sustin ca dreptul este inglobat in morala.

Asa cum am aratat, diferenta intre drept si morala se circumscrie naturii constrangerii: materiala in cazul dreptului si psihica in cazul moralei. Exista si autori care sustin ca deosebiile intre drept si morala se releva nu numai sub aspectul naturii sanctiunii, ci si al scopului si continutului sanctiunii.

Cu toate acestea s-a ajuns la concluzia ca intre drept si morala nu exista o deosebire fundamentala ci una formala, care se refea la caracterul sanctiunii. Pentru ca intre drept si morala nu exista deosebire nici de natura, nici de scop si nici de continut.

Sunt si autori care sustin ca deosebirea dintre drept si morala consta, in primul rand, in faptul ca morala este unilaterala, fiindca se adreseaza unui singur subiect, pa cand dreptul este intotdeauna bilateral. In al doilea rand, se sutine ca judecata morala are in vedere un proces interior, pe cand aprecierea juridica presupune un punct de vedere exterior. De asemenea morala reprezinta o etica subiectiva, pe cand dreptul, o etica obiectiva.

5. Normele organizatiilor sociale

Aceste norme sunt de fapt niste reguli create (impuse) decatre: sindicate, firme, biserici, asociatii sportive, asociatii de locatari, fundatii etc., pentru a reglementa desfasurarea activitatii, comporatamentului persoanelor care sunt angajate colaboreaza sau au contract de muca. Sunt incluse: legi de organizare, statute, regulamnete de functionare – a caror incalcarea duce la desfacerea contractului de munca (in cazul angajatului cu contract de munca).

6. Conceptul de norma juridica

Din definitia normei juridice rezulta, in primul rand, ca ea este o regula de comportare sociala. Aceasta inseamna ca, pentru a exista o regula de drept, trebuie sa existe o societate, adica cel putin doua persoane.

Relatiile dintre doua persoane duc in mod inevitabil la reguli sociale care transforma adesea in reguli de drept. De aici se desprind mai multe concluzii:

1. Orice regula care se stabileste intre doua persoane este sociala.

2. Regulile sociale pot deveni reguli sau norme de drept.

3. Nu toate regulile sociale sunt reguli juridice.

O alta caracteristica a normei de drept este aceea de a fi generala si impersonala.

Aceasta inseamna ca norma de drept se aplica unui numar nelimitat si nenominalizat de cazuri.

Totodata, trasatura de generala si impersonala rezida si in faptul ca norma juridica nu se adreseaza persoanelor fizice sau juridice nominalizate sau individualizate. Ea se adreseaza persoanelor fizice sau unei colectivitati nedeterminate de persoane, aceasta evidentiind caracterul lor impersonal.

Obligativitatea este o alta caracteristica a regulii de drept ce deriva, consideam noi, din izvoarele normei de drept, care sunt in esenta aceleasi cu izvoarele dreptului. Avem aici in vedere in principal legea, decretul, hotararea si celelalte acte normativa, precum si obiceiul.

Din majoritatea definitiilor formale rezulta ca dreptul este „o totalitate” sau un sistem de norme sociale de comportare si, in final, un sistem de norme juridice.

Analizand norma juridica, constatam ca ea este o regula sau o norma sociala alaturi de alte norme sociale cum sunt cele morale, religioase, etice etc.