Extras din referat

Doua utopii renascentiste in Utopia lui Thomas Moore si Cetatea Soarelui a lui Thomaso Campanella

In 1516 a aparut sub titlul “Libelus vere aureus necminus salutaris quam festivus de optimo republicae statu deque nova insula Utopia, a authore Clarissimo Viro Thoma Moro, inclytae civitatis Londinensis civae et vicae comitae cura Petri Levaniensum Academiae nunc primum accuratissime aeditus” – opera lui Thomas Morus

Dand dovada de obiectivitate, acesta a dat lucrarii sale forma unui dialog. Astfel ca unul dintre interlocutori precizau relele de care omenirea sufera, iar pentru acesta, aducea in scena ceea avuse prilejul sa vada pe o insula necunoscuta inca intr-una din calatoriile sale.

O alta persoana care se afla de fata, prezenta obictiile ce s-ar putea aduce organizarii de pe insula respectiva oferindu-I primului, posibilitatea de a le analiza iar, eventual, de a le inlatura.

Analizand lucrarea Moore putem deosebi doua parti. Prima in care se critica institutiile politice, sociale si economice de pe acea vreme si alta in care se expunea un plan de organizare economica, politica si sociala.

In cadrul acestei structuri dihotome pe care o prezinta opera lui Moore, cred ca importanta cea mai mare o ridica partea secunda. Cu toate acestea nu putem minimaliza importanta primei parti, aceasta reprezentand o introducere indispensabila deoarece orice reforma pentru a putea fi luata in considerare necesita o justificare.

In calitate de functionar administrativ si om politic acesta se convinsese pe deplin de marea importanta a starii economice a populatiei pentru buna desfasurare a vietii lor. Totusi, chiar si organizarea economica a societatii intemeiata pe dreptul de proprietate, reprezinta un izvor nesecat de vicii, iar pe de alta parte, de crime si delicte. Aceasta situatie ia nastere pentru ca dreptul de proprietate ofera multora posibilitatea sa acumuleze averi peste trebuintele lor.

Intinderea pamantului determina totalul produselor agricole in timp ce numarul bratelor muncitoare, suma produselor industriale. Dar in cazul in care, din aceasta suma marginita, bogatii care reprezinta minoritatea acumuleaza averi ce depasesc trebuintele lor este normal ca pentru ceilalti, adica pentru saraci, sa nu mai ramana de ajuns. Iar apoi, cand acestia din urma, darama barierele dreptului de proprietate pentru a-si procura cele necesare, societatea catalogheaza faptele lor drept infame si le pedepseste aspru.