Drept Administrativ - Institutia Sefului Statului

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Drept Administrativ - Institutia Sefului Statului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Bogdan Petrisor

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Constituantul din 1991 s-a pronunţat în favoarea formei de guvernământ repu¬blicane şi a optat, în acelaşi timp, pentru republica semiprezidenţială. Caracterul semiprezidenţial al republicii este rezultatul receptării în sistemul constituţional românesc, a modelului de alegere a şefului statului în sistemele prezidenţiale, precum şi a modalităţilor de răspundere politică a Guvernului faţă de puterea le¬gislativă, caracteristice regimurilor politice parlamentare. Din împletirea unei tră¬sături esenţiale a regimului politic prezidenţial (alegerea directă a şefului statului) cu răspunderea politică a Guvernului faţă de Parlament, a rezultat modelul repu¬blicii semiprezidenţiale.

Aşa cum este cunoscut, şi alte republici au instituţionalizat modelul semiprezi-denţial, constituind, astfel, un punct de reper pentru Adunarea Constituantă aleasă în alegerile din mai 1990. Evident, între regimul politic semiprezidenţial consacrat în Constituţia României şi alte regimuri politice semiprezidenţiate există pe lângă asemănări, o serie de deosebiri. Aceste deosebiri rezultă tocmai din formele con¬crete de echilibrare ale celor trei puteri în Constituţia României, îndeosebi din ra¬portul între puterea legislativă şi puterea executivă. Poate cea mai importantă deo¬sebire a regimului politic semiprezidenţial din România de alte asemenea regimuri este posibilitatea constituţională a asumării de către şeful statului a unei răspunderi politice în faţa Parlamentului, şi nu numai a unei răspunderi juridice.

Preşedintele României face parte din puterea executivă şi întruneşte, în această calitate, prerogativele esenţiale ale acestei puteri ce revin, prin definiţie, şefului statului. Ca model de organizare a puterii executive, constituantul român a instituţionalizat modelul Executivului bicefal sau dualist. Potrivit acestui model, puterea executivă este repartizată echilibrat între şeful statului şi Guvern. între atribuţiile acestei din urmă autorităţi publice şi cele ale instituţiei prezidenţiale, există demarcaţii clare. Şi sub acest aspect, sunt unele deosebiri între regimul politic semiprezidenţial din România şi cel din alte republici semiprezidenţiale. Deosebirile apar în legă¬tură cu puterile constituţionale ale Preşedintelui şi Premierului şi cu raporturile între ele. Astfel, în unele republici semiprezidenţiale, principalele prerogative exe¬cutive revin Preşedintelui republicii, iar în altele, Primului-ministru.

In sistemul constituţional românesc, instituţia prezidenţială şi Guvernul au le¬gitimităţi diferite şi provin din voinţe politice diferite. Astfel, Preşedintele României beneficiază de o legitimitate populară - rezultat al alegerii sale direct de către corpul electoral - iar Guvernul, în ansamblul său, este numit de şeful statului pe baza votului de învestitură acordat de Parlament.

Constituţia României conferă Preşedintelui, în calitatea pe care o are ca şef al statului, patru funcţii principale:

- funcţia de reprezentare [art. 80 alin. (1)];

- funcţia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării [art. 80 alin. (1)];

- funcţia de a veghea la respectarea Constituţiei [art. 80 alin. (2)];

- funcţia de mediere [art. 80 alin. (2)].

In literatura noastră de specialitate se apreciază că Preşedintele României în¬deplineşte trei funcţii. Pentru motive pe care le vom expune mai jos, considerăm că rolul (funcţia) Preşedintelui de garant al respectării Constituţiei diferă din punct de vedere al conţinutului şi al modalităţilor de înfăptuire, de funcţia de mediere. De altfel, stabilirea şi caracterizarea unei anumite funcţii prezidenţiale sunt, în parte, convenţionale şi relative, răspunzând mai mult unu scop didactic decât unuia practic.

Un ultim aspect ai problemei funcţiilor Preşedintelui României, l-ar putea consti¬tui aparenta deosebire semantică între funcţiile prezidenţiale şi atribuţiile preziden¬ţiale.

In fond, cele două concepte au aici acelaşi conţinut. Fie că ne referim la func¬ţiile Preşedintelui României sau la atribuţiile acestuia, avem practic în vedere acelaşi lucru.

Preşedintele României este organul de vârf al puterii executive şi, în această calitate, ocupă demnitatea de şef al statului. Ca şef al statului, Preşedintele re¬prezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al in¬tegrităţii teritoriale a ţării.

Deşi Constituţia nu face nici o menţiune în acest sens, activitatea de repre¬zentare a statului român de către Preşedinte se referă atât la raporturile interne ale acestuia, cât şi la relaţiile internaţionale ale României. Această concluzie re¬zultă, de altfel, din uzanţa constituţională internaţională. Preşedintele exercită autoritatea statală la fel ca şi alte autorităţi publice, cum ar fi, de pildă, Parlamen¬tul şi Guvernul. Spre deosebire însă de aceste autorităţi publice, Preşedintele personifică autoritatea statală.

Altfel spus, Preşedintele României - ca şef al statului - se identifică cu statul român. în practica politică internă şi internaţională a României pot fi identificate diverse modalităţi prin care Preşedintele reprezintă, pe plan intern şi extern statul român.

Pe plan intern, putem menţiona în acest sens, de pildă, promulgarea legilor, acţiune prin care legea este învestită cu autoritate statală, sau garantarea inde¬pendenţei ţării. Pe plan extern, menţionăm acreditarea ambasadorilor, primirea scrisorilor de acreditare, semnarea unui acord internaţional în numele României şa.

Evident, şi Parlamentul sau Guvernul reprezintă în formă specifică statul ro¬mân şi se manifestă ca atare. Mai mult, reprezentanţii Guvernului pot semna în numele României un acord internaţional. Acest tip de reprezentare este însă inferior, ca importanţă, reprezentării prezidenţiale.

Parlamentul nu este învestit cu prerogativa de a reprezenta statul român, ci numai poporul, pe când Preşedintele este învestit cu această prerogativă în mod expres, prin Constituţie. La rândul său, Guvernul are o bază socială restrânsă faţă de baza socială a instituţiei prezidenţiale. Ne referim, în acest sens, la faptul că Preşedintele României este ales prin vot universal direct, Guvernul fiind, în general, expresia unui partid politic care şi-a împărţit voturile electoratului, cu alte formaţiuni politice.

In calitate de şef al statului, Preşedintele României este garantul indepen¬denţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Pentru a-şi îndeplini rolul de garant al valorilor menţionate, preşedintele dispune de importante prero¬gative: prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Ţării; este comandantul forţe¬lor armate; poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate; instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă ş.a.

Preşedintele este şi garantul integrităţii teritoriale a ţării. In această calitate, Preşedintele acţionează, prin excelenţă, în virtutea art. 92 din Constituţie: este comandant suprem al forţelor armate şi poate declara, în condiţiile stipulate în alin. (2) al art. 92, mobilizarea generală sau parţială a forţelor armate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Administrativ - Institutia Sefului Statului.doc