Drept Comercial

1. Notiune

Termenul de societate comerciala are dubla acceptiune:

- societatea privita ca o institutie juridica în sine este considerata a fi un organism constituit de regula pe baze asociative în scopul obtinerii de profit de catre cei care s-au asociat si în vederea realizarii unei activitati comerciale;

- societatea privita ca un contract, cu caracteristici proprii determinate de specificul scopului pentru care s-a realizat acordul de vointa.

Legislatia româna nu defineste nici unul dintre aceste sensuri ale termenului. Doctrina a formulat o astfel de definitie plecând, de regula, de la dispozitiile Codului Civil care defineste, în art. 1491, societatea civila în sensul de contract de societate. Acest model de definire este preluat din doctrina straina, unde societatile comerciale sunt definite pornind de la notiuni apropiate, definite în Codul Civil.

Cele doua sensuri ale conceptului de societate comerciala îi confera acesteia o natura aparte, care rezulta din definirea conceptelor de societate-institutie si societate-contract.

Conceptia contractualista, impusa de dezvoltarea teoriei contractelor în secolul trecut, explica existenta societatilor comerciale pornind de la conditiile de validitate impuse oricarui contract si de la tehnicile contractualiste ce stabilesc raporturile în cadrul societatii formate. Dezavantajele absolutizarii unei asemenea teorii rezida din aspectele specifice care contureaza o societate comerciala, aspecte ce nu pot fi explicate exclusiv prin mecanisme contractuale.

Totodata, o asemenea conceptualizare nu ar putea da nici o explicatie existentei societatilor de tip unipersonal (societati cu raspundere limitata cu unic asociat, reglementate ca atare de legislatia româna), deoarece acordul de vointa, fundamental pentru orice contract, lipseste.

Din aceasta cauza s-a încercat definirea societatii comerciale prin prisma institutionala, pornind de la faptul ca institutia juridica reprezinta un ansamblu de reguli care organizeaza într-o maniera imperativa si durabila un grup de persoane având un scop bine definit.

Societatile comerciale sunt persoane juridice de drept privat care, spre deosebire de alte persoane juridice constituite pe baze asociative (asociatii si fundatii), au un scop lucrativ. Prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, desi asociatiile si fundatiile sunt definite chiar în cuprinsul art. 1 alin. (2) din lege ca fiind persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial, conform art. 48 din Ordonanta, ele pot desfasura orice activitati economice directe, daca acestea au caracter accesoriu si sunt în strânsa legatura cu scopul principal al persoanei juridice. Astfel, aceasta categorie de persoane juridice se deosebeste fundamental de societatile comerciale, al caror scop principal si nu accesoriu este obtinerea de profit, acest scop nefiind nicicum conditionat sau derivat dintr-o alta cauza ce ar fi dus la constituirea persoanei juridice. De asemenea, reglementarea noua cu privire la asociatii si fundatii (reglementare care abroga dispozitiile în materie cuprinse în Legea nr. 21/1924), stabileste si dreptul în favoarea asociatiilor si fundatiilor de a înfiinta societati comerciale, dividendele astfel obtinute fiind obligatoriu de folosit, fie ca reinvestitie în cadrul acelei societati, fie pentru realizarea scopului principal al fundatiei sau asociatiei.