Drept internațional public disputa insulei Dokdo-Takeshima dintre Coreea de Sud și Japonia

I) Introducere

În prezentul referat vom aduce în discuţie regimul insulelor, care potrivit art. 121 din convenţia din 1982 prvind dreptul mării defineşte insulele ca fiind întinderi naturale de pământ, înconjurate de ape, care rămân descoperite în timpul fluxului. Înainte de a trece la conflictul prezentat în acest referat, vom face o scurtă descriere a insulelor în sine. În principiu, insulele fac parte din teritoriul diferitelor state. În ceea ce priveşte delimitarea spaţiilor marine, se face distincţie între insulele locuite şi cele nelocuite. Stâncile şi insulele mici care nu sunt locuite şi nu au viaţă economică proprie nu au zonă economică exclusivă şi nici platou continental. Spre deosebire de acestea, ceea ce poate crea o serie de dificultăţi, mai ales cînd insulele situate în apropierea coastei unui stat aparţin altui stat, cu care s-au confruntat spre exemplu Grecia şi Turcia în Marea Egee.

Arhipelagul Dokdo - un grup de 34 de insuliţe şi stânci de origine vulcanică, (două insule principale, una având suprafaţa de 95.000 m², cealaltă 67.000 m², în jurul cărora se află alte 32 de formaţiuni stâncoase, care depăşesc cu puţin nivelul mării) - cu forme de o rară frumuseţe şi o suprafaţă totală de 18,09 ha, se află la 87,4 km de insula Ulleungdo (aparţinând Coreei de Sud) şi la 157,5 km de insula Oki (aparţinând Japoniei), respectiv la 210 kilometri de oraşul coreean Wondok şi cam la aceeaşi distanţă de oraşul japonez Matsue.

De-a lungul timpului a purtat mai multe nume: Dokdo, Seokdo (Insulele de Piatră), Usando (Insulele statului coreean Usan), Sambongdo (Insulele celor trei stânci), „Stâncile Liancourt” (1849), Takeshima (în limba japoneză). Numele insulei Dokdo este menţionat în documentele istorice coreene din vremuri îndepărtate, alături de cel al insulei Ulleungdo. Abia în secolul al XIX-lea apare pentru prima oară denumirea ei occidentală, Liancourt Roks, dată de un marinar după numele balenierei sale (acest nume continuă să fie utilizat şi azi în unele documente, cărţi de geografie şi hărţi occidentale).

Aici trăiesc 80 de specii de plante, 60 de specii de păsări, insecte, balene şi peste 100 de specii de peşti, motiv pentru care în 1992 Dokdo a fost declarat monument al naturii. Insulele Dokdo nu sunt populate şi nu au o viaţă economică proprie.

Au fost şi sunt subiect de dispută între cartografi, istorici şi, mai ales, între Coreea de Sud şi Japonia. După 2005, când s-au aniversat 60 de ani de la eliberarea Coreei de sub dominaţia de 35 de ani a Japoniei, disputa bilaterală s-a înteţit. În martie 2005 autorităţile nipone ale provinciei Shimane au decis ca ziua de 22 februarie să fie „Ziua Insulelor Takeshima”, la care partea coreeană a reacţionat dur.

II) Perspectiva japoneză asupra acestei insule

Argumentele „juridice” şi pretenţiile Japoniei privind dreptul ei asupra insulelor în dispută se bazează, în principal, pe două argumente:

A) primul, că a deţinut o perioadă îndelungată „dreptul istoric” asupra insulelor;

B) al doilea, că insulele fiind „terra nullitius”, neocupate, ea avea tot dreptul să le încorporeze.

Încorporarea efectivă a acestora a avut loc abia la începutul secolului XX. Astfel, în 1905 - după ce Coreea a fost forţată să devină protectorat nipon -, guvernul nipon şi-a dat „acordul” (guvernul nipon a evitat astfel să se implice public şi oficial, la nivel de stat în această chestiune) ca prefectura Shimāne să încorporeze insulele la teritoriul său. Printr-o ordonanţă din februarie 1905, dată de amintita prefectură, insulele Takeshima au trecut în stăpânirea Japoniei. Pe o astfel de bază, autorităţile de la Tokyo nu recunosc suveranitatea Coreei de Sud asupra acestor insule.