Dreptul aplicabil administrației publice

A-Despre Administratie si Drept in Dacia

Administratia de stat, ca fenomen apare o data cu statul. Deci si in statul sclavagist dac, administratiei de stat i se aplicau anumite reguli de drept.Inca din perioada democratiei militare geto-dace a inceput cristalizarea normelor juridice cutumiare,avand un caracter politico-religios destinate ocrotirii intereselor fruntasilor.

Apar si unele cutume privind raporturile externe avute cu diverse comunitati si popoare,care au devenit apoi norme juridice.De exemplu ritualurile practicate de soliile geto-dace cu ocazia incheierii unor conventii de pace sau prietenie.Aceste norme cutumiare priveau atat raporturi private cat si publice.

Au urmat legile scrise date de reformatorul Zamolxe, zeificat de regii geto-daci si de marele preot Deceneu. Aceste reguli juridice se aplicau si aparatului administrativ de stat, care avea menirea sa indeplineasca functiile statului atat pe plan intern cat si extern.La curtea regelui,organizata dupa influente elenistice,se aflau: viceregele (calitate ce putea fi detinuta si de marele preot), consilierii regali, comandantii militari, sefii de fortificatii, solii pentru diverse misiuni etc.Burebista si-a organizat o armata de aproape 200.000 de luptatori si a concentrat baterea monedei intr-un singur centru, la Tilisca (Hunedoara).Astfel au aparut un fel de perceptori ai veniturilor si roadelor pamantului, alesi prin vot (informeaza Josephus Flavius).Aceasta denota “o specializare a functiilor publice”(Paul Gogeanu) ceea ce a declansat o specificitate a normelor juridice. Acestea sunt elemente embrionare ale unui drept public.

Un veritabil drept public administrativ apare in Dacia Romana. Originea dreptului administrativ in spatiul cultural latin se afla in “ius publicum” din vremea Imperiului Roman. ”Dreptul Roman aplicat in Dacia a constituit un puternic factor de unificare a provinciei cucerite pe care a incadrat-o sub raport: social, economic, financiar si administrativ-politic, in marea familie romana.”(P.Gogeanu).

B-Organele Administrative ale obstei satesti si Dreptul aplicabil lor

In anul 271, dupa retragerea administratiei romane din Dacia, s-au mentinut organe administrative si norme de drept administrativ.Populatia daco-romana si-a continuat existenta in fosta provincie in conditii noi, relatiile de productie avand caracterul specific al comunitatilor vicinale, forme traditionale de organizare in epoca dacica.”Obstea vicinala, sateasca sau teritoriala e o cumunitate de munca a carei caracteristica o constituie teritoriul,care indeplineste trei functii: economica, sociala si politica.

Procesul de teritorializare a comunitatilor satesti necesita o dezvoltare a tehnicilor agricole si pastorale care sa asigure hrana locuitorilor din comunitate, in cadrul unei agriculturi practicate prin defrisari sau desteleniri periodic repetate si mutarea in cadrul aceleiasi mosii.Teritorializarea implica existenta unor organe administrative care sa supravegheze lotizarile si sa dispuna de o parte a productiei necesare intretinerii acestor organe.”(Vl.Hanga,Al.Herlea). In cadrul administratiei obstesti existau norme juridice ce reglementau atributiile organelor administrative, norme care isi aveau izvorul atat in traditie, cutuma cat si in manifestarea vointei conducerii obstii.

“Comunitatile vicinale erau conduse de o capetenie,aleasa la inceput, ereditara ulterior, ajutata la indeplinirea sarcinilor de batranii si de obstea satului”(Vl.Hanga).

Folosirea locurilor de pasune genereaza norme juridice cu caracter administrativ.Pentru plata tributului reclamat de triburile migratoare se naste un sistem fiscal pe care il foloseau capeteniile locale ale satelor sau confederatiilor de vai in calitate de mijlocitori intre noii veniti si autohtoni. “Asfel au realizat profituri personale, au devenit clasa stapanitoare si au detinut puterea politica a comunitatii” (Vl.Hanga).

“Normele de drept administrativ reprezentau un efect al continuitatii reglementarilor din Dacia Romana cat si al influentei administratiei imperiale din perioada Bizantului.” (I.C.Dragan)

C-Dreptul aplicabil Administratiei Publice in Evul Mediu romanesc

Importanta deosebita au avut : continuitatea reglementarii cutumiare (“obiceiul tarii” era legea tarii) si prerogativele legislative ale domnului, acceptate chiar si de turci (D. Cantemir-“Descriptio Moldaviae”).Ponderea si forta juridica a acestor doua categorii de norme asupra administratiei de stat se poate stabili in functie de sfera de cuprindere a acesteia si de conditiile concrete de aplicare a sa.