Dreptul Muncii

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Dreptul Muncii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Contractul de muncă la domiciliu, este un concept nou introdus de Codul muncii actual.

Legiferarea ultimei forme de prestare a activității unui salariat a fost determinată de modernizarea raporturilor juridice de muncă, adaptate economiei de piață și este cuprinsă în art. 105-107 din Codul muncii.

De fapt, munca la domiciliu reprezintă o altă formă de prestare a muncii. Ea a fost definită ca fiind modalitatea specifică de executare a contractului individual de muncă, determinată de faptul că locul prestării muncii nu este la sediul (punctul de lucru) angajatorului, ci la domiciliul (reședința) salariatului.

În prezent, unii angajatori sunt în măsură sa-și organizeze desfășurarea activității lor fără ca salariații să fie prezenți la sediul unutății pentru a-și îndeplini norma de muncă în timpul prevăzut în contractul de muncă și numai dacă există posibilități tehnice.

Potrivit art. 105 din Codul muncii sunt considerați salariați cu munca la domiciliu, acei salariați care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin, dar care iși stabilesc singuri programul de lucru, în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu impuse de angajator.

Această dispoziție este restrictivă față de reglementările similare din state membre ale Uniunii Europene sau alte state care au o experiență mai îndelungată în domeniul relațiilor de munca în economia de piață și de care legiuitorul ar trebui să țină seama. Astfel, ea restrânge prestarea muncii doar la domiciliul salariatului, în timp ce alte legislații, inclusiv Convenția nr. 177 din anul 1996 asupra muncii la domiciliu a Organizației Internationale a Muncii (neratificată de Romania), prevăd posibilitatea prestării muncii și într-un alt loc stabilit de salariat, cu condiția ca acesta să nu aparțină angajatorului. Tot astfel, nu prevede posibilitatea ca salariații să fie ajutați de membrii de familie, asa cum prevăd reglementările din alte state (Belgia, Elveția, Franța, Germania etc.).

Subliniem că spre deosebire de Codul muncii românesc care nu reglementează anumite incompatibilități cu privire la subiectele contractului de muncă la domiciliu, art. 310 din Codul muncii al Belorusiei stipulează că nu se admite încheierea unui asemenea contract între părinți și copii, soți, frați, surori, cumnați, nepoți și bunici, socri și gineri/nurori, iar in Italia este interzisă încheierea contractelor de muncă timp de un an, pentru intreprinderile care, aflându-se în programe de restructurare, reorganizare și conversie, au luat măsuri de concediere sau de suspendare a contractelor individuale de muncă ale salariaților proprii. De asemenea, subliniem că dacă din prevederile art. L 721 – 1 din Codul muncii francez reiese că numai persoanele juridice îndeplinesc condiția de a fi angajatori ai salariaților cu munca la domiciliu, Codul muncii al Rusiei nu numai că permite ca persoana fizică sa fie angajator (ca si Codul muncii al Romaniei ) dar consacră acestei situații un întreg capitol, anume Capitolul 48 intitulat Particularități de reglementare a muncii salariaților care muncesc la angajatori-persoane fizice (art. 303 – art. 309).

Definiția muncii o regăsim în Convenția nr. 177/1996 a Organizației Internationale a Muncii (neratificată de România).

Asrfel, ea este acea muncă “ pe care o persoană o efectuează la domiciliul său ori într-un alt local la alegerea sa, altul decât locurile de muncă ale angajatorului, cu condiția remunerației, în vederea realizării unui produs ori a unui serviciu răspunzând cerințelor angajatorului, oricarer ar fi proveniența echipamentelor, materialelor, ori a altor material utilizate în acest scop, cu condiția ca această persoană să nu dispună de un grad de autonomie și de independență economic necesară pentru a putea fi considerată ca lucrător independent în virtutea legislației naționale sau a hotărârilor judecătorești.“

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Muncii.docx