Dreptul soților de a administra, folosi și dispune bunurile comune

Introducere

Familia este o formă de relaţii sociale dintre oamenii legaţi între ei prin căsătorie sau rudenie. Din familie fac parte soţii, părinţii şi copiii, precum şi uneori, alte persoane între care există relaţii de rudenie. Şi soţii singuri, fără copii, formează o familie.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, inclusiv adopţie, precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.

Relaţiile de familie prezintă aspecte personale, nepatrimoniale, şi aspecte patrimoniale. Raporturile dintre soţi formează un tot unitar, , în cadrul căruia raporturile personale au un rol hotărâtor în asigurarea coeziunii dintre soţi, a armoniei dintre ei şi în desfăşurarea unei vieţi normale de familie, însă aceasta este o preponderenţă de fapt, care reflectă specificul relaţiilor de familie şi nicidecum o preponderenţă de drept, în sensul că raporturile patrimoniale ar fi doar accesorii celor personale.

Ne vom rezuma doar la raporturile patrimoniale dintre soţi. Totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre soţi cu privire la bunurile lor şi pe cele care se stabilesc între soţi şi terţele persoane privind bunurile soţilor constituie regimul juridic al bunurilor soţilor, adică regimul matrimonial. Potrivit acestui regim matrimonial, soţii au două categorii de bunuri :

- comune ambilor soţi ;

- proprii fiecăruia dintre ei.

.Codul familiei reglementează prin articolul 30 că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar articolul 31 determină limitativ categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soţ.

Codul familiei foloseşte denumirea de bunuri în înţelesul larg de bunuri corporale şi incorporale, adică de lucruri şi de drepturi patrimoniale, reale şi de creanţă ; iar denumirea de bunuri comune, în întelesul de bunuri şi drepturi patrimoniale, aparţinătoare soţilor.

Bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei aşa cum am mai spus, ceea ce înseamnă că dobânditorul are calitatea de soţ.

Dreptul soţilor de a administra, folosi şi dispune împreună de bunurile comune

Egalitatea soţilor.

Potrivit principiului egalităţii dintre soţi, ei hotărăsc de comun acord şi în deplină egalitate cu privire la administrarea, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune.

Soţii se pot înţelege asupra modului de administrare, folosinţă şi dispoziţie a bunurilor comune, cu condiţia ca prin aceasta să nu aducă vreo atingere drepturilor pe care fiecare dintre ei le are asupra bunurilor comune. În caz contrar, contravenţia este nulă.(art.30 alin. 2, C. fam.)

Articolul 35 alin. 1 reglementează faptul că soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. Însă alin. 2 al aceluiaşi articol reglementează faptul că oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea nici un soţ nu poate înstrăina sau greva un bun ce face parte din categoria bunuri comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ.