Dreptul UE despre libertăți

In cei peste 30 ani de functionare,tratatul CE a cunoscut diverse modificari fie in interpretarea sa,fie in litera sa. Intr-un proces complex si divers, ratiunile care au dus la completarea, adoptarea sau modificarea tratatului, au fost si ele diverse si complexe, de la evenimente politice interen si externe pana la noutati “din sitemul mondial”.

Intre principalele adaptari ale tratatului amintim:

1. Evolutia sitemului institutional al comunitatii cu modificari in modul de luare a deciziilor in consiliu,”compromisul de la Luxemburg” de la 1966.Fuzionarea executivelor celor 3 comunitati,1967.Noi competente ale Parlamentului,noi institutii (Curtea de contrui)

2. Extinderea geografica a integrarii prin aderarea de noi state,fapt care a dus la adaptari tehnice (in compozitia institutiilor sau in sistemul de vot) la noi fonduri structurale,la noi mecanisme bugetare.

3. Extinderea competentei comunitare la noi domenii (mediu,moneda,pescuit)

4. Actul Uni-European,1986, care a intarit tratatul CE si a cuplat langa integrarea economica un sistem de cooperare in politica externa a statelor membre.

Obiectivul urmarit, in tratat era integrarea economiilor statelor membre. Aceasta reiese chiar din preambulul la tratat care se refera la necesitatea de a intari unitatea economica, de a asigura dezvoltarea armonioasa a acestoraprin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni si sprijinirea acelora mai putin favorizate.

Obiectivul general a fost prevazut sa se realizeze prin:

1 – crearea unei piete comune caracteristizata printr-un anumit numar de libertati

2 – apropierea progresiva a politicii economice a statelor membre prin care sa se sprijine evolutia comunitatii cu scopul de a asigura:

• dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice in ansamblul comunitatii;

• expansiunea economica continua si echilibrata;

• crestere accelerata a nivelului de viata;

• relatii mai stranse intre tarile member.

Piata comuna – defineste un spatiu comun al unui grup de state care este guvernat de regulile economiei de piata. Ea reprezinta o etapa intermediara in drumul catre Uniune Economica.

Primul care a conferit un sens juridic pietei comune a fost tratatul CECO si apoi tratatele CEE si CEEA.

Pentru a se ajunge la integrarea unei piete nationale intr-un spatiu comuntratatul CE a prevazut un anumit numar de libertatii:

1. Libertatea de circulatie a bunurilor

Aceasta se referee la umatoarele:

• Armonizarea TVA-ului si a taxelor vamale

• Pietele vor fi redefinite de cresterea din comertul electronic

• Protectia consumatorului trebuie sã fie îmbunãtãtitã

Cele mai clare succese ale Uniunii s-au înregistrat în acest domeniu. Bariere non-tarifare semnificante au fost înlãturate, în particular ca urmare a programul privitor la piata unicã dintre 1986 – 1992.

Ca urmare, producãtorii de bunuri lucreazã pentru standarde comune, acceptate de toate Statele Membre. Acceptarea reciprocã a testãrii si certificãrii înseamnã cã bunurile trebuie doar sã fie certificate o singurã datã pentru a fi valabile de-a lungul Europei. Regulamente armonizate înseamnã cã Statele Membre nu pot impune reguli suplimentare deasupra standardelor europene comune mai înainte ca bunurile sã fie comercializate în tara lor.

Producãtorii, deopotrivã cei din interiorul si din exteriorul UE, stiu cã pot realiza produse cu o singurã specificatie tehnicã si cã le pot vinde în întreaga Europã. Bineînteles, aspectul (design non-tehnic) si cerintele de limbã pot varia de la o tarã la alta, dar asa ceva poate fi depãsit. Pe scurt, UE a reusit în mare parte sã înlãture barierele din comertul cu bunuri care permiseserã anterior companiilor din anumite tãri sã aibã un avantaj nemeritat.