Drepturi Inviolabile

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Drepturi Inviolabile.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Marin Craciun

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

1. Dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica

Aceste drepturi sunt reglementate de catre Constitutie in acelasi articol si anume art. 22.

Dreptul la viata este cel mai natural drept al omului. El s-a impus de timpuriu, in sistemul juridic, fiind consacrat inca din primele declaratii de drepturi si desigur prin constitutii. Este un drept cetatenesc cu care incepe inventarul drepturilor omului in cele mai importante acte internationale in acest domeniu. Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor omului stabileste in art 3 ca "Orice om are dreptul la viata, libertate si la inviolatilitatea persoanei". Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale consacra in art. 2 ca "Dreptul oricarei persoane la viata este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de catre un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata de lege cu aceasta pedeapsa", iar Pactul privitor la drepturile civile si politice stabileste in art. 6 pct. 1ca "Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitar".

Intr-o acceptiune restransa larga viata persoanei numai in sensul ei fizic, iar intr-o acceptiune larga viata persoanei este privita ca un univers de fenomene, fapte, cerinte, si dorinte ce se adauga, permit si imbogatesc existenta fizica, in aceasta acceptiune larga, dreptul la viata este asigurat prin intreg sistemul constitutional. Art. 22 din constitutie se refera la acceptiunea restransa a dreptului la viata, aceasta solutie fiind mai eficienta din punct de vedere juridic. Art. 22 alineatul (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca fiind contrara drepturilor naturale ale omului. Pedeapsa cu moartea este nu numai o incalcare a drepturilor naturale ale omului, dar este prin natura sa o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreapta si niciodata eficienta. Mai mult, ea produce efecte ireparabile, istoria dovedind ca de foarte multe ori a fost efectul unor grave erori judiciare si ca nu totdeauna a pedepsit ceea ce trebuie asfel pedepsit. Interdictia prevazuta de art 22 al. (3) este absoluta, nici exceptie nefiind posibila.

Dreptul la integritatea fizica este clar definit prin chiar formularea constitutionala. Stransa sa legatura cu dreptul la viata a determinat reglementarea in acelasi articol. Respectul integritatii fizice este garantat chiar prin Constititutie, rezultand astfel obligatia autoritatilor publice de a o asigura. Orice atingere adusa interegritatii fizice a persoanei va trebui sanctionata de catre lege, iar daca ea se impune, totusi, din considerente de ordin social, ea se poate face numai prin lege, in conditiile articolului 53 din Constitutie (de exemplu vaccinarea pentru combaterea unei epidemii, recoltarea de sange pentru dovedirea intoxicatiei alcoolice, efectuarea unui operatii chirurgicale cu acordul pacitentului etc.)

Dreptul la integritate psihica este ocrotit si considerat de valoare constitutionala, omul fiind conceput - sub aspect juridic - ca un complex de elemente in care fizicul si psihicul nu pot fi despartite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integritati este contrare drepturilor umane.

Respectul vietii, integritatii fizice si a integritatii psihice implica in mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradate, ceea ce face in mod expres articolul 22 alineatul (2). Practicarea unor asemenea precedee si tratamente este o incalcare a demnitatii si personalitati omului. Prevederile privind interzicerea torturi, a pedepselor sau tramentatelor inumane ori degradante, se regasesc in Declaratia Unirversala a Drepturilor Omului (art.5), in Pactul international relativ la drepturile civile si politice (art.7), si mai ales in Conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (ONU, 10 decembrie 1984). Aceasta Conventie defineste tortura ca un act prin care o durere sau suferinta ascutite, fizice sau mentale, sunt produse intentionat unei persoane cu scopul de a obtine de la ea sau de la o terta persona informatii sau marturisire, de a pedepsi un act pe care ea sau o terta persoana l-a comis sau se presupune de a o fi comis, de a intimida sau de a face presiune asupra sa sau de a intimida sau face presiuni asupra unei terte personae, sau pentru oricare alt motiv fondat pe o forma de discriminare indiferent care este, daca o asemenea durere sau asemenea suferenta sunt produse de un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana avand o imputernicire oficiala sau la instigarea sa sau cu consimtamantul sau expres sau tacit. Conventia cuprinde angajamentul statelor de a lua masurile legislative, administrative, judiciare si orice alte masuri eficiente pentru a impiedica comiterea de acte de tortura, aplicare de pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, pe teritoriul ce se afla sub jurisdictia lor.

Drepturile prevazute in articolul 22 sunt ocrotite de Constitutie fata de toate subiectele de drept, deci atat fata autoritatile publice cat si fata de ceilalti cetateni.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturi Inviolabile.doc