Drepturile minorităților

Prevederile tratatelor internaţionale , regionale şi normele naţionale apără cu fermitate principiile nedescriminării şi egalităţii în faţa legii.Ele prevăd că discriminarea pe motive rasiale sau etnice violează drepturile omului , încalcă principiile morale fundamentale şi împiedică interacţiunea socială pozitivă, precum şi buna funcţionare a instituţiilor publice. Organismele şi tribunalele internaţionale,regionale şi interne au declarat clar că prevederile referitoare la nediscriminări se aplică nu numai drepturilor civile şi politice,ci şi celor economice, sociale şi culturale.

Standardele internaţionale şi regionale interzic majoritatea formelor de discriminare directă şi indirectă. Discriminarea directă apare atunci când ,,o persoană este tratată,din cauza originii ei rasiale sau etnice,mai puţin favorabil decât a fost tratată sau ar fi tratată altă persoană, aflată într-o situaţie comparabilă.” Discriminarea indirectă există atunci când ,,o prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutră crează persoanelor de o anumită origine rasială sau etnică un dezavantaj în comparaţie cu alte persoane,cu excepţia cazului în care acea prevedere,acea practică sau acel criteriu sunt justificate obiectiv printr-un scop legitim şi mijloace de realizare a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

1.STANDARDE INTERNAŢIONALE

Statele care au ratificat Pactul internaţional cu privire la rosturile civile şi politice au convenit ,,să respecte şi să asigure tuturor persoanelor de pe teritoriile lor şi sub jurisdictia lor drepturile recunoscute [de Pact], fără nici o distincţie bazată pe rasă.Statele care au ratificat Pactul internaţional cu privire la drepturile economice,sociale şi culturale au convenit că,,drepturile garantate de Pact vor fi exercitate fără nici un fel de discriminare în ceea ce priveşte rasa.”Alte acorduri internaţionale conţin obligaţii similare pentru statele semnalate,chiar dacă obligaţiile asumate sunt tratate diferit .Prin aceste prevederi,guvernele promit că ele şi organele lor nu vor face discriminări rasiale.

De exemplu,un guvern poate decide să închidă toate policlinicile de stat care nu sunt ,,profitabile”.Dar dacă policlinicile situate în zonele locuite de minoritari sunt singurele neprofitabile,iar efectul acestei politici este că un anumit grup minoritar nu mai are acces sau are un acces dificil la asistenţă medicală,atunci se poate argumenta că guvernul s-a angajat într-o politică de discriminare rasială nepermisă.

Standardele internaţionale protejează o gamă largă de libertăţi individuale şi de grup.De exemplu : statele semnatare ale Convenţiei internaţionale asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială au căzut de acord să garanteze drepturile politice,civile, economice,sociale şi culturale tuturor indivizilor,indiferent de rasă sau etnie. Drepturile civile şi politice include,printre altele, libertatea de mişcare şi reşedinţă pe teritoriul statului, precum şi dreptul de a părăsii orice ţară şi de întoarcere în ţara de origine . Drepturile economice , sociale şi culturale includ printre altele,dreptul la muncă, la alegerea liberă a locului de muncă, la condiţii favorabile de muncă,protecţie socială,retribuţie egală pentru muncă egală,precum şi la o remuneraţie justă şi favorabilă; dreptul la asistenţă medicală,protecţia socială şi servicii sociale precum şi dreptul la locuinţă.