Drepturile Omului și Libertatea Religioasă

Libertatea religioasa a fost proclamata în numeroase constitutii ale unor state ca: Austria,Belgia,Canada,Danemarca,Elvetia,Finlanda,Franta, Germania,Grecia,Irlanda,Islanda,Israel;Italia,Marea Britanie , Mexic ,Norvegia,România,S.U.A., Suedia, etc., ca si în numeroase documente internationale cum ar fi:Declaratia universala a drepturilor omului; Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale(1966);Pactul international referitor la drepturile civile si politice(1966);Declaratia privind drepturile persoanelor apartinând minoritatilor nationale sau etnice,religioase si lingvistice(1991);Conventia pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale,eliminarea tuturor formelor de intoleranta si de discriminare din motive religioase sau de convingere;Raport al Comisiei pentru drepturile omului despre respectarea drepturilor si libertatilor religioase (1991).

Astfel,în Declaratia universala a drepturilor omului,art.18, specifica dreptul oricarei persoane la libertatea de gândire, constiinta si religie.

Acelasi drept e reiterat în Pactul international referitor la drepturile civile si politice, într-un articol care are aceeasi numerotare-18.

În exprimari diferite,dreptul la libertatea religioasa , asociat altor drepturi, este prezent si în stipularile din Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale,în cele ale Conventiei internationale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, în declaratia privind eliminarea tuturor formelor de intoleranta si de discriminare bazate pe religie sau convingeri,pentru a enumera numai câteva din documentele cu valoare internationala ale organizatiilor mondiale.

Prevederi asemanatoare au fost inserate si în instrumente cu caracter regional,cum ar fi:Conventia americana a drepturilor omului, sau Carta africana a drepturilor omului si popoarelor.

Conventia europeana a drepturilor omului , în art.9,alin1, repeta în aceeasi formulare prevederile înscrise în art.18 al declaratiei universale.

Fata de cele mentionate mai sus trebuie aratat ca stipulatiile înscrise în Declaratia universala a drepturilor omului si în alte instrumente de întindere internationala si regionala , cum ar fi de pilda Conventia europeana a drepturilor omului ,înscriu si libertatea oricarei persoane de a-si schimba religia sau convingerea Desigur,este posibil,ca în anumite parti ale lumii ,practicarea unei religii majoritare sa intre în contradictie cu libertatea practicarii unor religii considerate minoritare.Recunoasterea si respectarea prevederilor înscrise în toate aceste instrumente referitoare la drepturile omului în general si cele privind drepturile si libertatile religioase ale tuturor persoanelor ,fie ele majoritare sau minoritare din punct de vedere religios, constituie o obligatie pe care statele-parti semnatare si le-au asumat.

În legislatiile interne ale acestor state,în care astfel de drepturi au fost sau trebuie sa fie cuprinse,ele figureaza sau trebuie sa figureze alaturi de alte drepturi complementare,la fel de importante, cum ar fi: dreptul de schimbare a unei religii cu o alta.Necunoasterea acestor instrumente poate deschide drumul posibilelor violari ale unor asemenea drepturi fundamentale.

În general,prin religie se întelege un ansamblu de dogme si practici instituite care au ca obiect relatiile omului cu divinitatea.

Relatia aceasta ,ca expresie profunda a naturii umane,este în însasi întelegerea ei existentiala, o problema de constiinta si, de aici , si de libertate a fiecaruia de a o exprima, indiferent de modalitatile si practicile ce decurg din aceasta.

Cu privire la libertatea religioasa s-au exprimat mai multe puncte de vedere.

Însa ,orice religie fiind o optiune personala presupune o practicare liber consimtita,exprimata public,precum si o schimbare ce ar putea interveni în acceptarea uneia sau alteia dintre credinte.

Astfel conceputa,libertatea religioasa este un drept ce poate fi analizat ca un drept civil(aplicabil de catre stat în societatea civila)