Drepturile și Obligațiile Mediatorului

1.CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Nicolae Iorga spunea:

” Deosebeste mana care se intinde ca sa te ridice de aceea care te prinde pentru a te opri”.

Legea nr.192 din 16 mai 2006 , cu modificarile aduse prin legea 370/2009 si OG13/2010 vorbeste in Art. 1 despre mediere care „reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate”.

Punctul 2 al aceluiasi articol spune ca medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile. Atunci cand partile apeleaza la un mediator acestea incheie un contract de mediere si trebuie sa stie ca la randul lui si mediatorului are anumite drepturi si obligatii.

Codul civil defineşte în art. 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian, care prevedea în art. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art. 942.

Astfel am ales sa tratez aceasta tema in care voi vorbi despre drepturile pe care legea i le acorda mediatorului cat si despre obligatiile care ii incumba acestuia, insa pana a ajunge la ele voi face o scurta trecere in revista si a carcaterelor juridice ale contractului de mediere.

Contractul de mediere este: a) un contract sinalagmatic, caracterizandu-se prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce . b)un contract cu titlu oneros. Caracterul oneros al contractului de mediere consta in faptul ca fiecare parte avanseaza prestatia specifica in schimbul contraprestatiei pe care o va primi de la cealalta parte. Astfel, mediatorul se obliga in considerarea contraprestatiei, respectiv a onorariului convenit, sa faciliteze negocierile in scopul ajungerii la o solutie convenabila pentru ambele parti, iar partile in conflict se obliga sa achite mediatorului onorariul, in considerarea contraprestatiei specifice mediatorului. c)contract comutativ, intrucat partile cunosc chiar de la incheierea acestuia existenta si intinderea obligatiilor ce le revin. d)contract solemn(formal). Pentru valabilitatea unui astfel contract simplul acord de vointa nu este suficient, ci acesta trebuie sa imbrace o forma scrisa prevazuta ad validitatem. Absenta solemnitatii contractului va atrage nulitatea absoluta, nulitate care va putea fi invocata oricand, de catre orice persoana interesata. Contractul de mediere se semneaza de catre partile aflate in conflict si de catre mediator, intocmindu-se in atatea exemplare cate parti sunt. Partile aflate in conflict pot imputernici o alta persoana in numele lor pentru a incheia contractul de mediere, iar in acest caz se impune ca procura sa fie una speciala. Cat priveste incheierea contractului solemn prin mandatar, aplicandu-se principiul simetriei de forma, este necesar ca si procura sa imbrace forma solemna. Totodata, orice modificare aparuta la acest contract nu se poate face decat tot prin procura scrisa. e) contract intuitu personae. Partile au posibilitatea de a alege persoana care sa medieze conflicul dintre ele, fiind avute in vedere calitatile personale ale mediatorului.

2.DREPTURILE MEDIATORULUI

Pentru a vedea strict legal care sunt drepturile pe care le are mediatorul, putem privi legea medierii, L.192/2006 actualizata care in prima sectiune spune in art.25 ca mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activitatii sale, cu respectarea principiului confidentialitatii. Conditiile in care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.