Economia de Schimb

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Din categoria ştiinţelor sociale, adică acele ştiinţe care au ca obiect de studiu societatea, fie în ansamblul său, fie o latură sau alta a acesteia, face parte Ştiinţa economică alături de alte categorii , cum ar fi politologia, dreptul, istoria etc.

Cu privire la ştiinţa economică, se poate spune că aceasta se preocupă de latura economică a societăţii, respectiv activitatea economică , care deşi aceasta este realizată de către oameni, nu este arbitrară.

Cu ajutorul acestei ştiinţe se urmăreşte rezolvarea raportului obiectiv dintre nevoi şi resurse, în condiţii cât mai favorabile, prin utilizarea raţională şi eficientă a resurselor

O realitate socială , complexă , care include producţia, repartiţia , schimbul şi consumul de bunuri şi servicii având ca scop satisfacerea crescândă a nevoilor umane , care sunt nelimitate şi într-o continuă diversificare, cu resurse limitate o reprezintă activitatea economică

Repartiţia, care urmează activităţii de producţie este, presupune împărţirea veniturilor între membrii societăţii, ţinând cont de participarea acestora la realizarea bunurilor şi serviciilor. Sfera schimbului este alcătuită din bunurile care sunt puse la dispoziţia consumatorilor prin activităţile de transport, comerţ şi telecomunicaţii. Producţia, repartiţia şi schimbul de bunuri şi servicii, asigură consumul, acesta constând în utilizarea bunurilor şi serviciilor create, conform destinaţiei acestora (consum productiv şi consum neproductiv).

Studierea activităţii economice se face cu ajutorul unui sistem de ştiinţe economice, datorită complexităţii acesteia, şi care au apărut în urma dezvoltării şi diversificării acestei ştiinţe, fiind alcătuită din :

- grupul ştiinţelor economice funcţionale - marketing, management, etc

- grupul ştiinţelor economice fundamentale , care au un pronunţat caracter teoretic (economia politică, istoria gândirii economice etc.)

- grupul ştiinţelor de graniţă – sociologie economică, cibernetică economică , statistică economică etc.

- grupul ştiinţelor economice de ramură – economie industrială, economie agrară

- grupul ştiinţelor economice speciale - contabilitate, finanţe şi credit , etc.

I.2. Economia politică - fenomenele şi procesele economice în conexiunea lor , cu posibilitatea pătrunderii în esenţa acestora cu ajutorul legilor economice obiective, elaborând totodată concepte, noţiuni sau teorii , prin raportarea permanentă la realitatea economică, sunt studiate de economia politică care constituie baza teoretică a celorlalte discipline economice cât şi a politicii economice. Se poate spune că economia politică este considerată ca fiind „trunchiul de bază al întregii ştiinţe economice”

Prin studierea fenomenele, procesele şi legile economice putem înţelege care este obiectul economiei politice.

- fenomenul economic – este reprezentat de aspectele care pot fi cunoscute de către oameni în mod direct, fără ca aceştia să aibă o pregătire de specialitate, care apar şi se manifestă la suprafaţa activităţilor economice şi reflectă manifestări particulare , întâmplătoare,exterioare , vremelnice.

- procesul economic – reprezintă o desfăşurarea în spaţiu şi timp a fenomenului economic, care arată transformările calitative , structurale şi cantitative ce au loc în desfăşurarea fenomenelor respective.

Acele relaţii ce au caracter relativ permanent şi esenţial, prin care se exprimă legăturile dintre fenomenele şi procesele economice poartă denumirea de legi.

- legea economică obiectivă – evidenţiază relaţiile esenţiale, generale, cauzale, relativ stabilite şi repetabile între procesele şi fenomenele economice.

Cunoaşterea şi folosirea legilor economice necesită pregătire de specialitate, deoarece exprimă legături interioare, profunde ale vieţii economice şi folosirea lor. Legile economice au un caracter obiectiv şi acţionează indiferent de dorinţa ori voinţa oamenilor , fiind important ca cei care iniţiază şi adoptă legi juridice cu caracter economic , să ţină cont de caracterul obiectiv a legilor economice.

Legile economice nu au un caracter permanent , dar în funcţie de durata lor pot fi grupate în două mari categorii :

- legi economice generale care sunt întâlnite şi acţionează în toate etapele istorice, exemplu : legea creşterii productivităţii muncii;

- legi economice specifice unei anumite perioade istorice , putând cum ar fi legea cererii şi ofertei care acţionează în economia de piaţă

Importanţă deosebită a cunoaşterii legilor economice obiective rezultă din următoarele considerente:

- consecinţele unor măsuri adoptate din legile juridice, ordonanţe de guvern, pot fi prevăzute într-o anumită măsură

- orientează activitatea agenţilor economici fără a limita libertatea de acţiune a acestora;

- permite să se pătrundă în esenţa fenomenelor şi proceselor economice , să se descopere cauzele acestora;

I.3. Raportul dintre economia politică şi politica economică – legislaţia economică a unei ţări, ansamblul de norme, reguli, principii care stau la baza activităţii economice a statului, precum şi mijloacele şi metodele utilizate pentru punerea în practică a strategiilor adoptate reprezintă politica economică