Efectele Actului Juridic Civil

Noţiuni generale

I. Noţiunea de efecte ale actului juridic civil

Actul juridic este manifestarea de voinţă făcută în scopul de o produce efecte juridice, adică de a crea, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice.

Actul juridic există prin efectele juridice cărora le dă naştere.

Efectele actului juridic civil sunt drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul raportului juridic civil concret care are ca izvor acel act juridic.

Efectul general şi imediat al oricărui act juridic, indiferent de natura lui, constă în legarea anumitor persoane – subiecte de drept civil – în cadrul unor raporturi juridice civile (legături juridice – vinculum juris).

Subiectele de drept sunt legate prin stabilirea conţinutului actului juridic, adică prin determinarea drepturilor şi obligaţiilor care iau naştere din actul juridic.

Subiectele de drept sunt legate între ele prin principiul forţei obligatorii a actului juridic şi prin consecinţa acestuia, principiul irevocabilităţii.

Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil arată între cine şi faţă de cine îşi produce efectele un act juridic.

II. Stabilirea (determinarea) conţinutului actului juridic civil

A. Noţiunea şi necesitatea stabilirii conţinutului actului juridic civil

Stabilirea conţinutului actului juridic civil este operaţia de fixare, de determinare a drepturilor şi obligaţilor la care partea sau părţile au vrut să le dea naştere.

Cuprinsul unui act juridic civil este stabilit de către partea sau părţile care sunt autoare ale actului prin ceea ce se numeşte „clauze”. Stabilirea clauzelor exprimă voinţa părţilor de a se lega juridic prin anumite drepturi şi obligaţii.

Necesitatea stabilirii conţinutului actului juridic este dată de nevoia de a şti care sunt drepturile şi obligaţiile cărora părţile au vrut să le dea naştere.

Stabilirea conţinutului actului juridic presupune parcurgerea anumitor etape:

- prima etapă este cea de dovedire a actului juridic; această etapă este obligatorie şi prealabilă, adică fără a stabili existenţa actului, nu se pune problema stabilirii conţinutului actului juridic, astfel dovedirea actului este nu numai obligatorie ci şi prealabilă stabilirii efectelor actului juridic civil.

Dacă din probele administrate poate să rezulte nu numai existenţa actului ci şi conţinutul acestuia, atunci dovedirea actului este singura etapă necesară în stabilirea clauzelor, conţinutului şi efectelor actului juridic civil.

- a doua etapă constă în interpretarea conţinutului actului juridic civil şi apare atunci când din probele invocate şi produse de părţi nu rezultă cu claritate ce au vrut părţile (sau partea), ce efecte au fost în intenţia lor la facerea actului.

Interpretarea actului juridic civil este operaţia logică de stabilire a înţelesului clauzelor neclare, obscure.

Neclaritatea şi obscuritatea clauzelor actului juridic se pot datora:

- exprimării greşite a părţilor;

- folosirii improprii a terminologiei juridice;

- conciziunii excesive a cuvintelor şi expresiilor folosite.

Principalul efect al interpretării actului juridic este calificarea acestuia, adică încadrarea lui într-un anumit tip de act juridic, deoarece această operaţie este importantă în stabilirea conţinutului actului juridic întrucât la acte diferite există efecte diferite.

Este important de ştiut dacă actul analizat este un act juridic numit sau nenumit, iar dacă actul este numit este necesar să se precizeze despre care act este vorba.

Chiar dacă actul juridic a fost calificat pot exista în continuare neclarităţi, iar în acest caz interpretarea este necesară pentru lămurirea lor, lucru care se face pe baza voinţei reale a părţilor.

B. Reguli de interpretare a actului juridic civil

Potrivit Codului Civil şi Proiectului de Cod Civil, actul juridic se interpretează conform regulilor:

- actul juridic trebuie interpretat după voinţa reală a părţilor, nu după înţelesul literal al cuvintelor;

- actul juridic produce pe lângă toate efectele în vederea cărora părţile au făcut actul şi acele efecte pe care legea şi regulile de convieţuire le dau actului după natura acestuia;

- clauzele unui act juridic se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înţelesul ce rezultă din întregul act – interpretarea sistematică (art. 982 din Codul Civil, art. 312 din Proiectul de Cod Civil);

- clauzele îndoielnice se interpretează după înţelesul care rezultă din natura actului juridic (art. 979 din Codul Civil, art. 313 din Proiectul de Cod Civil – partea întâi);

- clauzele îndoielnice sunt interpretate doar în cazul în care sunt producătoare de efecte juridice, nu în cazul când nu ar produce efecte: actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (art. 978 din Codul Civil, art. 313 din Proiectul de Cod Civil – partea a doua);

- clauzele îndoielnice se interpretează, doar dacă rămân îndoieli, după folosirea regulilor de mai sus;

- clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea debitorului: in dubio pro reo (art. 983 din Codul Civil, art. 313 alin. 2 din Proiectul de Cod Civil);

- actul cu titlu oneros se interpretează, în caz de îndoială, în sensul în care se asigură echivalenţa prestaţiilor (art. 313 alin. 2 din Proiectul de Cod Civil);

- efectele actului juridic trebuie să fie doar acelea pe care părţile şi le-au dorit (art. 994 din Codul Civil);

- în cazul în care se foloseşte un exemplu pentru explicarea înţelesului unor clauze, întinderea efectelor actului nu poate fi redusă la efectele din exemplu (art. 985 din Codul Civil);

- în contractele economice, clauzele îndoielnice se interpretează în înţelesul care asigură mai bine îndeplinirea planului de stat (art. 314 din Proiectul de Cod Civil).

Există trei principii generale ale efectelor actului juridic civil:

1. principiul forţei obligatorii a actului juridic civil;

2. principiul irevocabilităţii actului juridic civil;

3. principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.