Elias Canetti - recenzie Masele și puterea

Elias Canetti este un scriitor evreu de origine bulgară, născut la Ruse, care ȋn 1981 primea premiul Nobel pentru literatura, după ce ȋn 1960 lansa această lucrare impozantă. “Greutatea acestei lucrări este dată de volumul mare de informaţie şi de numeroasele referinţe bibliografice la care face apel.

Cartea ȋn ciuda faptului că este o enciclopedie ȋn ceea ce priveşte cele două elemente luate ȋn discuţie, masele şi puterea, are şi calitatea de a fi foarte bine structurată. Autorul construieşte pas cu pas cele două concepte, structurându-le bucată cu bucată şi prezentându-le cititorilor ȋn cele mai mici amănunte.

Autorul ȋn cele mai multe de peste 400 de pagini ale cărţii nu face nici cea mai mică risipă de spaţiu. Fiecare capitol, subcapitol, aliniat este atât de complex şi condensat ȋncât, cartea fie o citeşti cu caietul cu notiţe lângă pri faci aşa cum ȋţi recomandă editorii să citeşti cartea ca pe un jurnal de călătorie pentru că aşa este ; autorul te trece prin atât de multe perioade istorice, ȋţi prezintă atât de multe popoare, ȋncât volumul de informaţie devine uriaş. Pe scurt, cartea este o adevărată lucrare de cercetare, rodul unor numeroase lecturi şi analize ale autorului.

Aşa cum am precizat mai sus, cartea este structurată pe un număr de 14 capitole, ficare avnd un anumit număr de subcapitole.

Lucrarea ȋncepe printr-o taxonomie a maselor, taxonomie ce ocupă primele 100 de pagini ale cărţii. Realizată cu multă acribie, clasificarea luminează acest domeniu care până la Canetti rămase neabordat.

Pentru ca frica de contact este specificată omului modern (cu rădăcini desigur de-a lungul istoriei ȋn genere), Canetti discută ȋncă din introducere despre faptul că numai ȋn interiorul masei omul poate fi mântuit de această frică de contact. “De ȋndată ce te-ai predat masei, nu te mai temi de atingerea ei”. Se poate produce o « contopire », ca şi cum ar fi vorba despre interiorul unuia şi aceluiaşi trup.

Apariţia masei este spontană, se formează acolo unde mai devreme nu fusese nimic, iar simbolul acesta de a creşte “numeric” este prima şi cea mai importantă ȋnsuşire a masei. O masă deschisă este aceea care există ca masă atâta vreme cât creşte, si are deci un caracter infinit. A doua categorie este masa ȋnchisă care are un caracter limitativ, renunţă la creştere şi ȋşi fixează atenţia pe stabilitate.

Descărcarea este cel mai important proces si se referă la clipa ȋn care toţi cei implicaţi ȋn această etapă se eliberează de diferenţe şi se simt identici, diferenţe de rang, avere, situaţie, toate acestea contribuind, ȋndeobşte la mărirea destanţei. Canetti adaugă: “Numai stânşi laolaltă oamenii se pot elibera de poverile distanţării”. Semnificativă este concluzia că “de dragul acestei clipe fericite de uşurare, ȋn care nimeni nu este mai mult şi mai bun decât celălalt, se transformă oamanii ȋn masă, cu toate că insăşi descărcarea poartă ȋn sine germenii descompunerii masei.”

Alte aspecte introductive cu privire la mase sunt acelea legate de patima distrugerii şi izbugnirea. Raportat la religii ȋn genere, Canetti remarcă faptul că acelea cu pretenţii de universalitate şi recunoscute ca atare ȋşi schimbă curând acceptul propagandei lor. Există puternica tendinţă de a grupa credincioşii ȋn unităţi separate, pentru a nu posibiliza astfel formarea unor mase periculoase.

Ceea ce-şi doreşte Biserica (spre deosebire de mase) este “o turmă”, scop pentru care periodic, ȋn anumite lăcaşuri credincioşii sunt chemaţi să se adune pentru a fi transpuşi, prin intermediul unor ceremonii mereu identice, ȋntr-o “ȋmblânzită stare de masă”, care-i impresionează fără a deveni periculoşi şi cu care se obişnuiesc. Sentimentul unităţii lor le este oferit dozat şi de justiţia acestei dozări depinde stabilitatea Bisericii.

Canetti acordă mult spaţiu ȋn lucrarea sa pentru studiul diferitelor tipuri de mase. El le analizează caracteristicile şi potrivit caracteristicilor gaseşte diferite tipuri de mase: masele agresive, masele fugare, masele interdicţiei, masele revirimentului, masele festive, mase duble respectiv mase de cristalizare.

Masele agresive: se constituie ȋn vederea unui ţel ce poate fi atins rapid, sunt posedate de ideea unciderii (fixată precis), ţinta este totul, victima fiind atât o ţintă cât şi punctul celei mai mari concentrări care reuneşte ȋn sine gesturile tuturor. Masele agresive sunt foarte vechi şi se trag dintr-o unitate primordială (haita vânătorească). Exercită două modalităţi de atingere a scopului, fie prin expulzare, fie prin omor colectiv. Totodată descompunerea maselor agresive este rapidă după ce şi-au obţinut victima.