Europol și Eurojust

Ideea unui Oficiu European de Poliţie a fost lansată pentru prima oară cu ocazia Consiliului European de la Luxemburg, din 28 si 29 iunie 1991. Planul de atunci avea în vedere înfiinţarea unui nou organism care să ofere cadrul necesar pentru dezvoltarea colaborării organelor de poliţie din statele membre ale Uniunii pentru prevenirea şi combaterea pe plan internaţional a crimei organizate, inclusiv a terorismului şi a traficului de droguri.

Convenţia prin care s-au pus bazele Europolului a fost semnată în iulie 1995 şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998. Pentru a concretiza mai repede cooperarea poliţiei europene, în ianuarie 1994 a fost înfiinţată Unitatea “Droguri”. Scopul principal al acestei Unităţi a fost combaterea traficului de droguri şi a activităţilor de spălare a banilor asociate acestuia. Ulterior, mandatul său a fost lărgit pentru a include şi măsuri de combatere a traficului cu substanţe radioactive şi nucleare, a reţelelor de imigrare clandestină, a traficului ilegal cu autoturisme şi a spălării banilor proveniţi din astfel de delicte. Mai târziu, la toate acestea s-a adăugat şi combaterea traficului cu fiinţe umane.

Oficiul European de Poliţie, care a preluat activităţile Unitatii “Droguri”, Europol, a devenit operaţional de la 1 iulie 1999. Europol, cu sediul la Haga, acţionează în aceleaşi domenii şi, de la 1 ianuarie 1999, are competenţe şi în combaterea terorismului şi a falsificării banilor.

În prezent, în urma deciziei luate de către miniştrii UE în 24 februarie 2005, la conducerea Europol se află Max-Peter Ratzel. Până acum şef al unităţii germane de poliţie de luptă împotriva crimei organizate, acesta va prelua pentru 4 ani postul de şef al Europol.

România a devenit membru Europol în urma acordului semnat cu Oficiul European de Poliţie, la 25 noiembrie 2003. Acest accord a fost ratificat prin Legea nr. 197 din 25 mai 2004.

Termenii şi condiţiile colaborării dintre autorităţile române şi Europol sunt precizate în acest acord. Astfel aşa cum rezultă din articolul 2 al Legii nr.197/2004 scopul acordului este de a intensifica cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene, acţionând prin intermediul Europol, şi România pentru combaterea formelor grave ale criminalităţii internaţionale în special prin schimbul de informaţii şi contacte periodice între Europol şi România, la toate nivelurile corespunzătoare.

Art.3 al aceleiaşi legi precizează domeniile infracţionalităţii la care se aplică acordul.

Potrivit articolului sus menţionat cooperarea, se va referi, potrivit interesului de cooperare al părţilor contractante în situaţii speciale, la toate domeniile de criminalitate incluse în mandatul Europol la data intrării în vigoare a acordului, precum şi la infracţiunile conexe.

Infracţiunile conexe reprezintă infracţiuni săvârşite în vederea obţinerii mijloacelor pentru comiterea faptelor din toate domeniile de criminalitate incluse în mandatul Europol, infracţiuni săvârşite în vederea înlesnirii ori comiterii unor astfel de fapte şi infracţiuni săvârşite în vederea eludării răspunderii pentru astfel de fapte.

În cazul în care mandatul Europol este modificat în vreun fel, Europol poate să propună, în scris, de la data la care schimbările în mandatul Europol intră în vigoare, aplicarea acordului în conformitate cu noul său mandat. În acest sens, Europol va informa România asupra tuturor aspectelor relevante legate de schimbarea mandatului. Acordul se va extinde asupra noului mandat de la data la care Europol primeşte acceptarea scrisă a propunerii din partea României, în conformitate cu procedurile sale interne.

Domeniile de criminalitate incluse în mandatul Europol sunt :

1. Traficul ilegal de droguri; reprezintă infracţiunile enumerate în art. 3(1) din Convenţia Naţiunilor Unite din 20 decembrie 1988 împotriva traficului ilicit de droguri şi substanţe psihotrope şi prevederile care amendează sau înlocuiesc acea convenţie;

2. Infracţiuni legate de substanţe radioactive şi nucleare; reprezintă infracţiunile enumerate în art. 7(1) din Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena şi la New York la 3 martie 1980, şi care se referă la materialele nucleare şi/sau radioactive definite în art. 197 din Tratatul Euratom şi Directiva 80/836 Euratom din 15 iulie 1980;

3. Contrabanda cu imigranţi; reprezintă activităţile întreprinse în mod deliberat pentru facilitarea, în scopul obţinerii unor câştiguri financiare, a intrării, şederii sau angajării pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene contrar legilor şi condiţiilor aplicabile pe teritoriul lor şi în România contrar legislaţiei sale naţionale;

4. Trafic cu fiinţe umane; reprezintă supunerea unei persoane influentei ilegale şi reale a altor persoane folosind violenţa sau ameninţări ori prin abuz al autorităţii sau intrigii, în mod special privind exploatarea prostituţiei, formele de exploatare sexuală şi exploatarea minorilor ori traficul cu copii abandonaţi. Aceste forme de exploatare includ, de asemenea, producerea, vânzarea sau distribuirea de material pornografic cu copii.

5. Infractionalitatea cu vehicule cu motor; reprezintă furtul sau insuşirea ilegală a vehiculelor cu motor, camioanelor, semiremorcilor, a incărcăturii camioanelor sau semiremorcilor, a autobuzelor, motocicletelor, caravanelor şi vehiculelor agricole, vehiculelor industriale, a pieselor de schimb pentru astfel de vehicule şi primirea şi tăinuirea unor astfel de obiecte;

6. Falsificare de bani şi mijloace de plată; reprezintă activităţile definite în art. 3 din Convenţia de la Geneva din 20 aprilie 1929 privind stoparea falsificării de monedă, care se aplică atât banilor în numerar, cât şi altor mijloace de plată;

7. Activităţi ilegale de spălare a banilor; reprezintă infracţiunile prezentate în art. 6(1)-(3) din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, căutarea şi confiscarea bunurilor rezultate în urma infracţiunilor, semnată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.